Conform Descopera: Astronomii au dezvăluit cea mai detaliată imagine a suprafeței Soarelui realizată până acum, oferind o perspectivă fără precedent asupra proceselor care modelează steaua noastră. Cu ajutorul celui mai mare telescop solar din lume, Daniel K. Inouye din Hawaii, cercetătorii au identificat mici vârtejuri de plasmă cu diametre de aproximativ 20 de kilometri. Această rezoluție este comparabilă cu a distinge un portret de pe o monedă aflată la peste 100 de kilometri distanță.
Observații inedite la scară mică
Noile observații au vizat fotosfera, stratul vizibil al Soarelui, unde plasma fierbinte emite lumina pe care o percepem. Această regiune este într-o continuă mișcare, influențată de curenți puternici de convecție și de câmpuri magnetice complexe. Pe suprafața Soarelui se disting structuri asemănătoare unor bule, numite granule, cu dimensiuni cuprinse între 500 și 2.000 de kilometri, care acoperă întreaga fotosferă.
Pentru a capta detalii de o asemenea finețe, echipa de cercetători a combinat date obținute cu telescopul Daniel K. Inouye cu imagini de la o cameră specială a Institutului Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar din Germania. Aceste observații au fost ulterior comparate cu simulări pe calculator pentru a valida rezultatele.
Instabilități Kelvin-Helmholtz, confirmate pe Soare
Analiza atentă a marginilor granulelor a furnizat dovezi clare ale existenței instabilităților Kelvin-Helmholtz la suprafața Soarelui. Acest fenomen fizic apare atunci când două fluide se deplasează cu viteze diferite unul pe lângă celălalt, ducând la formarea de mici perturbații care se transformă în valuri și vârtejuri. Deși instabilități similare sunt cunoscute și pe Terra, în atmosferele planetare sau pe suprafața lacurilor, observarea lor cu o asemenea claritate pe Soare reprezintă o premieră.
„Pentru a detecta aceste vârtejuri a fost necesar să distingem structuri de aproximativ 20 de kilometri de la suprafața Soarelui”, a explicat astronomul Michiel van Noort, coautor al studiului. Potrivit acestuia, performanța atinge limita capacităților actuale ale celui mai mare telescop solar din lume și ale celor mai avansate simulări numerice. Aceste descoperiri subliniază importanța fenomenelor la scară mică în dinamica complexă a stelei noastre.
Studiul, care detaliază aceste noi observații revoluționare, a fost publicat în presti-gioasa revistă științifică Nature. Cercetarea continuă să aducă noi perspective asupra funcționării și evoluției Soarelui, o componentă esențială a sistemului nostru solar.
Sursa: Descopera
