Conform G4Media: Rusia a devenit unul dintre principalii vânzători de AUR la nivel mondial în ultimele 12 luni, o strategie prin care Kremlinul încearcă să obțină lichidități pentru a acoperi un deficit bugetar tot mai mare. Această mișcare, deși semnificativă, nu indică neapărat o criză financiară iminentă, conform analizei Deutsche Welle.
În primele luni ale anului 2026, Rusia a lichidat volume considerabile din rezervele sale de AUR. Banca Centrală a Rusiei a raportat la începutul lunii iulie că deținerile sale de AUR au scăzut la 73,4 milioane de uncii troy, echivalentul a 2.282 de tone metrice. Aceasta reprezintă o diminuare cu aproximativ 43,5 tone metrice față de începutul anului. Nivelul actual este cel mai scăzut înregistrat înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei, în februarie 2022.
Prețul aurului a atins cote record la începutul acestui an, înregistrând o medie de aproximativ 4.800 de dolari pe uncie în primele patru luni, înainte de a se stabiliza în jurul valorii de 4.000 de dolari pe uncie. Vânzările masive ale Moscovei ar fi putut genera venituri de peste 5 miliarde de dolari. Elina Ribakova, economist la Institutul Peterson pentru Economie Internațională, subliniază că vânzarea de AUR sugerează o presiune asupra activelor mai lichide și, implicit, asupra finanțării deficitului bugetar.
Probleme bugetare accentuate de cheltuielile de apărare
Bugetul Rusiei se confruntă cu presiuni serioase în ultimii ani, determinate în principal de creșterea masivă a cheltuielilor de apărare, necesare pentru susținerea războiului din Ucraina. Potrivit unei informări a Ministerului Finanțelor din Rusia, depășirea bugetului alocat războiului ar fi atins cel puțin 28 de miliarde de dolari în 2026, cu posibile depășiri suplimentare în următorii doi ani. Cheltuielile pentru apărare au crescut de peste patru ori din 2021, ajungând la aproximativ 16 trilioane de ruble în 2025.
Chris Weafer, analist financiar la Macro-Advisory, consideră că, deși vânzarea de AUR este considerabilă, nu este vorba de o panică financiară. El explică faptul că aurul vândut provine în mare parte de la Ministerul Finanțelor, prin intermediul Fondului Național de Bunăstare (NWF), și nu de la Banca Centrală. Încă de la începutul anului 2022, aurul a devenit un activ pe care Fondul Național de Bunăstare îl putea achiziționa, după ce titlurile de stat americane și obligațiunile germane au devenit inaccesibile din cauza sancțiunilor.
Acest activ a devenit o componentă lichidă esențială a fondului, îndeplinindu-și scopul de a fi vândut în momente de necesitate, în special în perioade dificile. Weafer estimează că fondul deține aproximativ 150 de miliarde de dolari, din care circa 50 de miliarde sunt considerate „lichide”. Kremlinul evită diminuarea acestei rezerve pentru a preveni speculațiile legate de o criză financiară și pentru a-și menține o imagine de stabilitate și putere.
Un alt aspect important este capacitatea Rusiei, ca unul dintre cei mai mari producători de AUR din lume, de a-și reface relativ rapid stocurile prin achiziții interne. Rusia deține a cincea cea mai mare rezervă de AUR la nivel global, similară cu China, Franța și Italia. Ribakova confirmă acest avantaj, menționând că Rusia își poate procura AUR de la producătorii interni, alocând fonduri pentru aceste achiziții ca măsură de precauție în fața sancțiunilor.
Finanțarea războiului pe termen mediu
Transformarea Rusiei într-unul dintre cei mai mari vânzători de AUR ridică întrebări suplimentare despre deficitul bugetar și stabilitatea economică generală. Deficitul bugetar al Rusiei ar putea depăși planurile oficiale cu peste 1 trilion de ruble în 2026, fiind estimat în prezent la 1,6% din PIB. Totuși, creșterea veniturilor din petrol și gaze, alimentată de prețurile ridicate ale petrolului, a contribuit la compensarea parțială a dificultăților bugetare înregistrate în 2026.
Ribakova susține că prețul petrolului și gazelor rămâne „adevărata limită” a capacității Moscovei de a finanța războiul. Un preț scăzut al petrolului ar putea declanșa o criză, în timp ce un preț ridicat asigură venituri și stabilitate financiară. Atât Ribakova, cât și Weafer avertizează că, în ciuda dificultăților economice, Rusia poate continua să finanțeze războiul prin reducerea cheltuielilor din afara sectorului de apărare. Weafer subliniază însă daunele pe termen lung aduse economiei, care creează distorsiuni și perspective negative, generând diviziuni în cadrul guvernului.
Sursa: G4Media
