Neanderthalienii, o istorie genetică a supraviețuirii și dispariției
Un studiu recent analizează ADN-ul mitocondrial al unor indivizi neanderthalieni descoperiți în diverse situri din Europa, oferind o perspectivă detaliată asupra dinamicii populațiilor acestor hominizi. Cercetările sugerează o înlocuire genetică majoră, cu o singură linie mitocondrială dominantă în rândul neanderthalienilor din Europa târzie. Această descoperire aruncă o lumină nouă asupra istoriei acestor străvechi locuitori ai continentului.
Un refugiu climatic în inima Franței
Analiza genetică a indicat că diversificarea principală a acestei linii mitocondriale dominante a început acum aproximativ 65.000 de ani. Cercetătorii au localizat un posibil refugiu în sud-vestul Franței, unde un grup restrâns de neanderthalieni se pare că a supraviețuit condițiilor climatice dure. De aici, aceștia s-au răspândit ulterior, repopulând vaste teritorii din vestul Eurasiei. Această teorie este susținută de harta siturilor arheologice, care ilustrează o inițială restrângere a arealului, urmată de o nouă expansiune.
Acest model este compatibil cu conceptul de refugiu climatic, un fenomen în care populațiile se fragmentează și se izolează în zone favorabile în timpul perioadelor glaciare. „Dacă unul dintre aceste grupuri a avut avantajul ecologic potrivit, el a putut deveni, mai târziu, sursa principală pentru neanderthalienii europeni din ultimele milenii ale existenței lor”, afirmă cercetătorii. Această reconfigurare genetică nu sugerează o uniformizare culturală, ci o concentrare a moștenirii genetice materne.
Declinul genetic și drumul spre extincție
Studiul a scos în evidență și o reducere semnificativă a diversității genetice în rândul neanderthalienilor din Europa. Comparativ cu indivizii mai vechi sau cu cei din regiunea Altai, cei târzii prezintă o omogenitate genetică pronunțată. Această uniformizare sugerează un „bottleneck”, adică o scădere drastică a dimensiunii populației, urmată de o refacere numerică dintr-un număr mic de supraviețuitori. Conform datelor, dimensiunea efectivă a liniilor materne a suferit un declin major cu aproximativ 45.000 de ani în urmă, atingând un minim în jurul a 42.000 de ani, moment apropiat de extincția neanderthalienilor.
Este important de menționat că cercetarea se bazează pe ADN mitocondrial, deci pe linia maternă, nu pe întregul genom. Astfel, autorii subliniază necesitatea de a analiza datele nucleare pentru o imagine completă a schimbărilor genetice. Cu toate acestea, studiul conturează o imagine clară a ultimilor neanderthalieni din Europa, caracterizați de o retragere climatică, de supraviețuirea într-un refugiu și de o revenire dificilă, bazată însă pe o moștenire genetică fragilă. Ceea ce ne demonstrează că dispariția neanderthalienilor a fost un proces îndelungat, în care specia se afla deja într-o criză majoră.
În prezent, cercetătorii continuă eforturile pentru a analiza ADN-ul nuclear și pentru a înțelege mai bine complexitatea dispariției neanderthalienilor.
Sursa: Playtech.ro
