ANAF: Cum diferențiază statul român veniturile din chirii, în funcție de tipul de închiriere
Guvernul stabilește reguli fiscale distincte pentru închirierea de locuințe, în funcție de scopul și durata acesteia. Diferența majoră este între închirierea clasică, pe termen lung, și închirierea în scop turistic, pe termen scurt. Impozitele și obligațiile fiscale variază semnificativ, afectând veniturile proprietarilor.
Pentru închirierea clasică, venitul net impozabil se calculează prin deducerea a 20% din venitul brut. Impozitul de 10% se aplică la venitul net, rezultând o taxare efectivă de aproximativ 8% din venitul brut. Contractele de închiriere și modificările acestora trebuie înregistrate la ANAF, în termen de 30 de zile.
În cazul închirierilor pe termen scurt, legislația consideră perioadele de maxim 30 de zile pentru aceeași persoană, într-un an calendaristic. Proprietarii pot deduce o cotă forfetară de 30% din venitul brut pentru a stabili venitul net anual. Impozitul de 10% se aplică la venitul net, ceea ce duce la un nivel efectiv de circa 7% raportat la venitul brut.
Diferențe în declarația fiscală și obligații administrative
Declarația fiscală pentru veniturile din chirii se face diferit, în funcție de tipul de închiriere. Pentru chiria clasică către persoane fizice, impozitul se stabilește prin declarația unică (D212), cu plata până la 25 mai a anului următor. Dacă locuința este închiriată unei persoane juridice, impozitul este reținut la sursă de către chiriaș, care are obligația de a-l declara și plăti.
Pentru închirierile pe termen scurt, nu există obligația înregistrării contractului prin formularul C168 la ANAF. Există însă cerința completării și păstrării fișei de ocupare a capacității de cazare și a registrului de evidență fiscală pentru venituri. Activitățile de închiriere în scop turistic pot atrage obligația obținerii certificatului de clasificare, chiar dacă sunt desfășurate de persoane fizice.
Când închirierea devine activitate independentă
Activitatea de închiriere a peste șapte camere în scop turistic este considerată prestare de servicii de cazare, transformând proprietarul într-o persoană fizică autorizată (PFA), întreprindere individuală sau societate. În acest caz, se aplică aceeași logică de calcul al venitului net, prin deducerea cotei forfetare de 30%. Pe lângă impozit, poate apărea și obligația de plată a contribuției de asigurări sociale (CAS) dacă veniturile ating anumite praguri.
În ultima perioadă, ANAF a intensificat controalele asupra proprietăților închiriate în regim turistic, verificând respectarea legislației fiscale și administrative.
Sursa: Playtech.ro
