Conform Stiripesurse.ro: De la șantier la scenă: Destinul neașteptat al inginerului Ștefan Niculescu
Tânărul inginer Ștefan Niculescu, un absolvent al Institutului de Construcții din București, a abandonat o carieră promițătoare în domeniul construcțiilor, în plin comunism, pentru a urma chemarea artei. Provenind dintr-o familie cu tradiție în inginerie, acesta a renunțat la siguranța financiară și la un viitor aparent garantat pentru a se dedica muzicii.
Construcții și tensiuni globale: Proiectul de la Fabrica de Ciment Fieni
Înainte de a face tranziția spre o carieră artistică, Ștefan Niculescu a lucrat la proiectul buncărului de la Fabrica de Ciment din Fieni. Această construcție, realizată din beton armat masiv, cu pereți groși și intrări controlate, reflecta anxietatea epocii Războiului Rece și a amenințării unui conflict atomic, într-un context geopolitic marcat de tensiuni fără precedent între Statele UNITE ale AMERICII și Uniunea Sovietică, culminând cu Criza Rachetelor din Cuba din 1962.
Alegerea sacră: Euterpe, muza sa
Cu toate acestea, calculul traiectoriilor de rachete balistice ale marilor puteri nu l-a împiedicat pe tânărul inginer să își calculeze propriul salt în necunoscut. A lăsat în urmă compasul și echerul pentru a se întoarce la Conservator, unde descoperise încă din liceu adevărata sa vocație.
Pariul său artistic s-a dovedit a fi unul câștigător. În scurt timp, numele lui Ștefan Niculescu a început să fie recunoscut pe scena muzicală. În 1962, a primit Premiul „George Enescu” al Academiei ROMÂNE, instituție al cărei membru titular va deveni mai târziu. Ulterior, în 1969, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, una dintre cele mai înalte distincții acordate creatorilor de către statul ROMÂN.
Puțini compozitori din sfera muzicii clasice și de film au experimentat praful șantierelor și complexitatea proiectelor de construcții industriale înainte de a atinge celebritatea artistică. Ștefan Niculescu este unul dintre aceștia. Dincolo de buncărul de la Fieni, de recunoașterea internațională, inclusiv Premiul Herder, și de marile sale creații sonore, povestea sa rămâne cea a unui om curajos, care a îndrăznit să își urmeze chemarea inimii. La capătul drumului, instrumentele ingineriei au rămas în urmă, iar Euterpe, muza sa, l-a așteptat.
Sursa: Stiripesurse.ro
