Oamenii de știință încearcă să înțeleagă de ce ADN-ul de Neanderthal persistă în genomul uman, chiar și la mii de ani după ce strămoșii noștri s-au încrucișat cu această specie dispărută. Cercetările recente sugerează că acest material genetic are un impact semnificativ asupra structurii creierului nostru, contribuind atât la vulnerabilitatea față de anumite tulburări psihiatrice, cât și la potențiale beneficii.
Acum aproximativ 40.000 de ani, specia Homo sapiens a intrat în contact cu neanderthalienii, schimburile genetice fiind inevitabile. Deși o mare parte din ADN-ul de Neanderthal a fost eliminat de-a lungul timpului prin selecție naturală, o proporție de aproximativ două procente din genomul populațiilor non-africane moderne este încă de origine neanderthaliană. Această persistență ridică întrebări importante despre rolul acestui material genetic și modul în care ne influențează în prezent.
Genele de Neanderthal și impactul asupra creierului
Pentru a investiga modul în care ADN-ul de Neanderthal afectează creierul uman, cercetătorii au analizat scanări cerebrale de la aproximativ 40.000 de persoane din Marea Britanie. Aceștia au corelat sute de trăsături neurologice diferite cu variantele genetice moștenite de la neanderthalieni. Rezultatele, deși așteaptă evaluarea experților, indică 28 de poziții separate în genom unde ADN-ul de Neanderthal pare să influențeze dezvoltarea neurologică.
Una dintre cele mai semnificative interacțiuni se manifestă prin intermediul unei gene de pe cromozomul 14, numită DAAM1. Variantele de Neanderthal ale acestei gene sunt asociate cu modificări ale morfologiei cortexului occipital și parietal. Interesant, ADN-ul de Neanderthal în această regiune are un efect protector împotriva schizofreniei.
Consecințe asupra sănătății mintale
Pe de altă parte, variantele genetice de Neanderthal legate de gena PRDM5, situată pe cromozomul 4, par să contribuie la subțierea cortexului frontoparietal și la creșterea predispoziției indivizilor la depresie severă, dependență și tulburări de personalitate. Cercetările au evidențiat, de asemenea, că variantele de Neanderthal ale genei LC13A3 pot interfera cu structura substanței albe, cu posibile consecințe precum leucoencefalopatia. Aceasta ar putea declanșa crize neurologice episodice.
Oamenii de știință consideră că majoritatea variantelor de Neanderthal care afectează morfologia creierului au fost defavorabile pentru oamenii moderni. Cu toate acestea, unele dintre aceste variante genetice au evitat influența selecției naturale și continuă să modeleze organizarea corticală și conectivitatea, cu impact asupra unor afecțiuni neuropsihiatrice precum schizofrenia și depresia.
