Acasă / Sănătate / Cafeaua amară: De ce o iubim chiar și așa
Sănătate

Cafeaua amară: De ce o iubim chiar și așa

13 noiembrie 2026
Cafeaua amară: De ce o iubim chiar și așa

Conform Descopera: Cafeaua și misterul gustului

Ne place cafeaua, deși gustul ei amar ne-ar fi respins în mod natural, cel puțin la început. Cercetătorii de la Universitatea California din San Francisco (UCSF) susțin că au descoperit mecanismul prin care creierul nostru ajunge să asocieze consumul de cafea cu o experiență pozitivă. Fenomenul se bazează pe semnale lente, declanșate din sistemul digestiv, care influențează percepția gustului și învățarea asocierilor.

Dopamina, mesagerul plăcerii

Până acum, dopamina era cunoscută mai ales pentru rolul său în recompensele imediate, declanșate în câteva secunde de stimuli vizuali sau olfactivi, cum ar fi vederea mâncării preferate. Un nou studiu, publicat în revista Nature, dezvăluie însă existența unei variante mult mai lente a semnalului dopaminergic. Acest semnal nu pornește de la simțurile externe, ci de la senzori aflați în stomac, care detectează prezența zahărului și a grăsimilor.

Acești senzori transmit informația către creier, unde se produce o eliberare prelungită de dopamină. Cu fiecare repetare a acestui ciclu, creierul recondiționează percepția gustului care a precedat eliberarea de dopamină. „Odată ce creierul a învățat să asocieze gustul cafelei cu efectul cofeinei, cafeaua începe să aibă un gust mult mai bun”, explică Zachary Knight, profesor de fiziologie la UCSF și autorul principal al studiului.

Experimente pe șoareci și oameni

Pentru a demonstra acest mecanism, cercetătorii au realizat experimente pe șoareci. Aceștia au primit apă cu zahăr sau un lichid caloric direct în stomac, pentru a izola efectul nutrienților de cel al gustului. Semnalul dopaminergic a început să crească la aproximativ 54 de secunde după ingerare și a rămas ridicat aproape zece minute. Atunci când acest semnal a fost blocat, șoarecii au continuat să mănânce normal, însă nu au mai învățat să asocieze un gust nou cu aportul de calorii. În mod invers, activarea artificială a semnalului după un gust lipsit de calorii a determinat șoarecii să prefere ulterior acel gust.

O constatare surprinzătoare a studiului este că, atât la șoareci, cât și la oameni, eliberarea de dopamină a fost semnificativ mai puternică în emisfera stângă a creierului. Această descoperire a fost coroborată de analize cerebrale efectuate pe voluntari umani. Psihologul Dana Small de la Universitatea Yale și cercetătorul Marc Tittgemeyer de la Institutul Max Planck din Koln au observat același fenomen la bărbați care au consumat un milkshake sau o băutură fără calorii, precum și la adulți care au ingerat glucoză. Cauza acestei asimetrii cerebrale rămâne încă un mister.

Experții sugerează că, pe viitor, această înțelegere a mecanismelor de învățare a preferințelor alimentare ar putea permite modificarea subtilă a acestora. Deși studiul nu s-a concentrat pe medicamentele de tip GLP-1, utilizate în tratamentul obezității, Knight bănuiește că acestea ar putea reduce semnalul dopaminergic declanșat de nutrienți, făcând anumite alimente mai puțin atrăgătoare în timp.

Sursa: Descopera

Articole similare