Conform Descopera: Liderii României, IONEL BRĂTIANU și TAKE IONESCU, au avut divergențe majore de viziune la Conferința de Pace de la Paris din 1919, ceea ce a afectat coerența poziției țării în privința Banatului. Diplomatul RAOUL BOSSY, martor direct al evenimentelor, a documentat amănunțit aceste dispute în memoriile sale, oferind o perspectivă valoroasă asupra negocierilor și a jocurilor de culise.nnProblema Banatului a devenit un punct sensibil în relațiile diplomatice româno-sârbe postbelice. Convenția Secretă din 1916, care marca intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antantă, recunoștea țării noastre drepturi asupra întregului teritoriu al Banatului. Delegația română, condusă de IONEL BRĂTIANU, a susținut inițial această prevedere la Paris.
Compromisul lui take ionescu pentru mica înțelegere
Pe de altă parte, TAKE IONESCU a inițiat formarea Micii Înțelegeri, o alianță defensivă între România, Iugoslavia și Cehoslovacia, menită să stabilizeze regiunea și să prevină revizionismul maghiar. Pentru a facilita crearea acestei alianțe, TAKE IONESCU a acceptat principiul împărțirii Banatului între România și Serbia, un compromis considerat de IONEL BRĂTIANU ca fiind negativ.
RAOUL BOSSY notează în memoriile sale: „Take Ionescu a dat o întorsătură nouă politicii noastre externe, orientând-o definitiv spre o alianță cu statele vecine, sprijinită pe Franța. Încă în timpul războiului, la Paris fiind, pusese la cale, cu Masaryk și Pašić, o strânsă înțelegere cu Cehoslovacia şi Serbia”.
Presiunea marilor puteri
Această poziție a lui TAKE IONESCU a fost speculată de delegațiile franceză și britanică. Georges Clemenceau și Lloyd George i-ar fi reproșat lui IONEL BRĂTIANU, conform mărturiei lui BOSSY, necesitatea de a accepta împărțirea Banatului, menționând că TAKE IONESCU era dispus să își asume această responsabilitate. Această reticență a lui BRĂTIANU a fost, se pare, un motiv pentru care nu l-a inclus pe TAKE IONESCU în delegația oficială română de la Paris.
TAKE IONESCU, în viziunea sa, credea că Marile Puteri erau oricum hotărâte să împartă Banatul. Prin urmare, considera că era preferabil ca acest sacrificiu să fie făcut cu acordul României, în beneficiul unei alianțe durabile și sincere cu Belgradul. Această alianță era văzută ca un pilon de sprijin în fața potențialelor diferende cu vecinii unguri și bulgari.
Principele-Regent Alexandru al Serbiei i-ar fi confirmat lui IONEL BRĂTIANU aceast fapt: „Iată, dl Take Ionescu a fost la mine și mi-a spus că atât domnia sa, cât și partidul său, sunt favorabili unei împărțiri a Banatului între țara dvs. și a mea”. Această declarație subliniază adâncimea divergențelor dintre cei doi lideri români la un moment crucial pentru viitorul țării.
Sursa: Descopera
