Conform Mediafax: Mihail Kalașnikov, geniile din spatele celebrului AK-47, a avut o viață marcată de contrast, tăiată între visul de a fi poet și realitatea crudă a inventării uneia dintre cele mai folosite arme din lume. Născut pe 10 noiembrie 1919, într-o familie de țărani înstăriți din satul Kuria, viitorul inventator era al 17-lea din cei 19 copii. Dintre cei opt frați care au supraviețuit mortalității infantile ridicate din Rusia rurală, Mihail avea să fie cel care a lăsat o amprentă indelebilă asupra istoriei.
Trauma deportării și pasiunea pentru poezie
Experiența colectivizării staliniste a lovit crunt familia Kalașnikov în 1930. Tatăl său a fost declarat „kulak”, averile confiscate, iar familia deportată în Siberia. Tatăl a murit în același an, iar această experiență dureroasă va marca profund tânărul Mihail. Cu toate acestea, el nutrea o pasiune declarată pentru poezie, mărturisind chiar că lumea era deja plină de poeți mediocri, alegând astfel o altă cale. Poezia a rămas o constantă în viața sa, publicând chiar mai multe volume, dar alături de literatură, mecanica a reprezentat o altă mare atracție.
De la rănile de pe front la crearea legendarului AK-47
Primul contact al lui Kalașnikov cu realitatea dură a războiului a survenit în octombrie 1941, în timpul Bătăliei de la Briansk. Grav rănit în umăr, din cauza tancului său lovit de artileria germană, el a ajuns într-un spital de campanie. Acolo, a ascultat poveștile soldaților despre dezavantajul infanteriei sovietice în fața armelor automate germane și despre pierderile de vieți din cauza dotărilor inferioare. Aceste experiențe au alimentat dorința sa de a crea o armă mai eficientă pentru soldații sovietici.
Prima sa inovație a fost un pistol-mitralieră realizat în 1942. Deși inițial neadoptat de armata sovietică, talentul său a fost remarcat, fiind trimis să lucreze într-un centru de cercetare pentru armament. În 1943, odată cu introducerea unui nou cartuș intermediar de 7,62×39 mm, sovieticii au lansat un concurs pentru crearea unei arme compatibile. După ani de dezvoltare și prototipuri, modelul lui Kalașnikov, numit inițial „Mikhtim”, a fost declarat câștigător în urma unor teste riguroase de rezistență, fiabilitate și precizie. În 1949, arma a fost adoptată oficial de armata sovietică sub denumirea de „Avtomat Kalașnikova obrazța 1947 goda”, de unde provine celebra abreviere AK-47.
Factorii ce au contribuit la celebritatea AK-47
Cinci factori esențiali au propulsat AK-47 spre celebritate mondială. Războiul Rece a permis răspândirea sa masivă, prin livrări și licențe către aliații Pactului de la Varșovia. Simplitatea producției și costul redus, datorită unui număr mic de piese mobile, au făcut-o accesibilă pentru milioane de exemplare. Fiabilitatea sa legendară, funcționând impecabil în condiții vitrege și necesitând întreținere minimă, i-a consolidat reputația. Arma a fost un companion constant în aproape toate războaiele de decolonizare din perioada 1950-1980, fiind furnizată de Uniunea Sovietică și China mișcărilor de eliberare din Asia, Africa și America Latină. Nu în ultimul rând, AK-47 a devenit un simbol cultural, apărând pe steaguri, embleme naționale și în cultura populară, devenind unul dintre cele mai recunoscute obiecte ale secolului XX.
Nepotul său, Igor Kalașnikov, a încercat să valorifice numele familiei ca brand comercial, însă concernul rus Kalașnikov a câștigat ulterior drepturile asupra mărcii AK-47. Mihail Kalașnikov și-a exprimat în anii târzii ai vieții o tulburare profundă față de utilizarea armei sale în conflicte internaționale și de către grupări criminale sau teroriste. Cu puțin timp înainte de moarte, în 2012, i-a scris Patriarhului Kirill al Rusiei, punând sub semnul întrebării responsabilitatea sa morală. Patriarhul i-a răspuns că vina aparține celor care folosesc arma în scopuri incorecte, nu creatorului său, concepută pentru apărarea patriei.
Sursa: Mediafax
