Atacul de marți noaptea asupra Kievului a fost cel mai puternic din acest an, iar principala problemă a fost incapacitatea armatei ucrainene de a intercepta rachetele balistice rusești, din cauza lipsei de echipamente. Analistul militar Oleksandr Kovalenko a explicat pentru Antena 3 CNN care sunt nevoile armatei ucrainene și de ce Rusia se bazează pe astfel de atacuri pentru a semăna teroare.
Armata rusă a lansat 115 drone și 28 de rachete de mare viteză, inclusiv rachete balistice. Oficialii ucraineni au atras atenția asupra lipsei acute de muniție anti-rachetă. Președintele Zelenski a confirmat că ținta principală au fost depozitele unor întreprinderi civile, dar au fost lovite și obiective de infrastructură și o gară.
Atacul a început după miezul nopții de miercuri. Șeful administrației militare din Kiev, Timur Tkacenko, a transmis că Rusia bombardează masiv capitala și regiunea adiacentă. Alerta aeriană a durat mai mult de o oră, timp în care mai multe valuri de rachete balistice au lovit orașul și localitățile din apropiere. Au fost avariate clădiri de locuințe și depozite. Ministerul rus al apărării a susținut că a atacat centre logistice și puncte de aprovizionare, dar autoritățile ucrainene au infirmat aceste afirmații. În urma atacului, 17 oameni au murit și alți 44 au fost răniți.
Campanie sistematică de atacuri
Principala problemă a armatei ucrainene este lipsa capacităților de apărare împotriva rachetelor balistice rusești. Kovalenko a explicat că Rusia profită de acest avantaj pentru a semăna teroare. Ucraina nu duce lipsă de experiență sau capacitate de represalii, ci de suficiente sisteme și rachete interceptoare.
Atacul Rusiei împotriva Ucrainei nu a adus nimic fundamental nou, urmând tiparul atacurilor combinate, cu rachete greu de interceptat. Rusia pune accent deosebit pe rachetele pe care sistemele anti-aeriene convenționale le pot combate cu dificultate. Aceste amenințări pot fi contracarate în principal de sisteme precum Patriot și SAMP/T.
Rusia știe că aceste sisteme au stocuri limitate de rachete interceptoare și folosește rachetele greu de interceptat pentru a spori probabilitatea de a lovi țintele stabilite. Ceea ce se vede este o campanie sistematică de atacuri împotriva unei țări care nu se poate proteja pe deplin, nu din lipsă de experiență, ci din cauza lipsei suficiente de sisteme și rachete interceptoare. Ucraina nu primește suficienți sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă, precum și rachete interceptoare, pentru a contracara atacuri de o asemenea amploare.
Nevoia acută de sisteme Patriot
Ucraina a solicitat constant mai multe interceptoare Patriot. Producția de interceptoare este greoaie, iar deficitul este enorm în raport cu numărul de rachete balistice. Sistemul Patriot este capabil să intercepteze rachete balistice, iar interceptorul PAC-3 este considerat unul dintre cele mai performante din lume împotriva amenințărilor balistice.
Estimările arată că Rusia produce aproximativ 1.000 de rachete balistice 9M723 pe an pentru sistemul Iskander-M. Interceptarea unui asemenea număr ar necesita cel puțin 2.000 de interceptoare PAC-3. În același timp, Lockheed Martin produce anual doar aproximativ 750 de interceptoare PAC-3, iar producția anuală de rachete ASTER se ridică la circa 70 de unități. Acest lucru indică un deficit mondial critic de rachete interceptoare în raport cu necesarul operațional real. Calculul nu include producția de rachete balistice din Iran și Coreea de Nord, sau alte tipuri de armament fabricate de Rusia, precum rachetele Kinjal și Zircon. Racheta Zircon, deși nu este balistică, reprezintă o amenințare hipersonică pe care doar un număr restrâns de sisteme avansate o pot combate.
Dezechilibrul este evident: Rusia produce mult mai multe arme balistice și hipersonice decât numărul de rachete interceptoare fabricate de principalii producători mondiali.
Perspective pentru apărarea antiaeriană
Sistemele de producție europeană, precum SAMP/T, SAMP/T NG sau FREYJA, nu reprezintă o soluție realistă pe termen scurt pentru apărarea Ucrainei. Sistemul SAMP/T NG este performant împotriva rachetelor balistice, dar sunt produse foarte puține unități, iar interceptoarele ASTER 30 B1NT sunt fabricate într-un ritm lent.
Suntem din nou în fața unui deficit. Aceste sisteme sunt eficiente, dar nu există suficiente unități pentru a asigura protecția împotriva numărului mare de arme ofensive pe care Rusia le poate desfășura. O altă posibilă soluție este dezvoltarea sistemului ucraineano-european FREYJA. Aducerea acestuia la un nivel operațional inițial ar necesita cel puțin șase luni, presupunând că nu apar obstacole majore. Chiar și atunci, sistemul nu ar putea proteja întregul teritoriu al Ucrainei și nici nu ar putea intercepta toate rachetele lansate de Rusia.
În ceea ce privește sistemul american THAAD, acesta poate intercepta rachete balistice la altitudini ridicate. Numărul sistemelor THAAD disponibile este limitat, iar stocurile de rachete interceptoare sunt reduse. Ucraina nu primește sisteme THAAD deoarece Israelul are prioritate la repartizarea lor, ceea ce limitează perspectivele obținerii acestui sistem.
