Conform Football365.com: Oboseala fotbalistică și incertitudinea dinaintea noului sezon
Într-o clipă, mai a devenit august, iar eu m-am transformat în tatăl meu. Stând în sectorul oaspeților pe Ibrox, acum câteva săptămâni, urmărind un meci între Rangers și West Ham, am fost lovit de o undă de oboseală fotbalistică. Ani de zile, eu număram zilele până la noul sezon, în timp ce tatăl meu era vag iritat că apropierea acestuia i-ar fi întrerupt pasiunea pentru cricket. „Trebuie să intru din nou în ritm”, spunea el, fără să înțeleg pe deplin. „Să intri în ritm? Tocmai l-am transferat pe Pablo Barrera, tată”, îi replicam eu.
Munca în fotbal înseamnă însă o lipsă de pauză. Ciclul meu de somn abia și-a revenit de la Cupa Mondială, iar inima mea abia și-a revenit de la retrogradare. Și acum nopțile se scurtează din nou. Mai mult decât nevoia de o pauză, nu prea știu la ce să mă aștept în acest sezon. La începutul lunii august, West Ham a avut mai multe preluări de club decât transferuri noi. Din fericire, DAVID SULLIVAN a plecat, dar saga de proprietate Gold-Kretinsky-Stavely are claritatea supei.
Situația clubului și perspectivele unui sezon dificil
Cel puțin am fost scutiți de o vânzare în masă de jucători, ca în 2003. Banii obținuți din plecările lui Matheus Fernandes și Crysencio Summerville înseamnă că JARROD BOWEN evită să devină JOE COLE al acestei generații. Într-o epocă în care deținătorii de abonamente sunt un detaliu minor pentru un club, 50.000 de suporteri s-au înscris la West Ham. De fapt, consiliul de administrație cu greu își permitea să-i refuze.
Însă biletele pentru deplasare sunt mai greu de obținut; am ratat meciurile de la Burnley și Watford, deși am călătorit aproape peste tot de la COVID. De asemenea, sunt mai scumpe, fără plafonul de 30 de lire sterline impus de Premier League. Prietenii care încearcă să manifeste empatie, vorbind despre West Ham în Championship cu tonul solemn pe care l-ai folosi pentru a discuta despre un cunoscut la reabilitare, se așteaptă să dominăm liga. Și asta se lovește de mintea mea neînțelegătoare; echipa pe care am văzut-o pe Ibrox era destinată să termine la egalitate în vreo 20 de meciuri, solidă în apărare, dar cu o lipsă crasă de viteză și ingeniozitate la mijloc.
BOWEN era izolat pe o aripă, iar JAMES WARD-PROWSE pe cealaltă, posibil ca o pedeapsă pentru că a respirat în timpul unei ședințe de pregătire a lui NUNO. TATY CASTELLANOS, un atacant rar la West Ham care marchează goluri, are un agent care dă swipe dreapta frenetic pe fiecare echipă din La Liga. Iar PABLO, care încă nu a marcat, seamănă izbitor cu DRAKE, care lucrează în paralel ca DOMINIC CALVERT-LEWIN cu noile sale codițe. Am plecat spre lungul drum spre casă cu mai multe întrebări decât răspunsuri.
Amintiri din trecut și speranța unei reveniri
Dar există și altceva. Profitând de o societate care a documentat mințit trecutul imediat și refuză să îl lase în urmă, am revăzut ultimele noastre trei sezoane în liga secundă pe YouTube. Folosesc „liga secundă” pentru că se numea Divizia Unu în 2003/04. Lumea și liga păreau mai mici atunci; Walsall, Rotherham, Gillingham și Crewe erau pe lista de meciuri.
Rezumatele erau limitate la fragmente de 30 de secunde pe Sky Sports News, iar știrile dispăreau din Match Magazine. Retrogradarea era, în esență, un exil. Nume pe care nici măcar mintea lui SHERLOCK HOLMES nu le-ar fi recuperat din subconștientul meu apăreau constant: NEIL MELLOR, WAYNE QUINN, ROB LEE și NICLAS ALEXANDRSSON. Eram în vacanță cu rulota în nordul Spaniei pentru finala play-off-ului din 2004, un loc izolat chiar și fără tehnologia analogică a vremii, iar posibilitatea de a urmări în direct era nulă.
Bunicul meu ne-a trimis în cele din urmă un SMS că am pierdut în fața lui CRYSTAL PALACE. Nici măcar consola pâinii nelimitate nu a putut atenua acea lovitură. CHRISTIAN DAILLY și TOMAS REPKA sunt amintiți ca eroi de cult – DAILLY pentru cântecul său, REPKA pentru faptul că era neînfrânat – dar YouTube îi dezvăluie pe amândoi ca fiind apărătorii tipici ai locului crimei. Rareori se întâmpla să se primească un gol fără ca unul dintre ei să flutere inutil și celălalt să privească fix prin apropiere. ALAN PARDEW a făcut o treabă bună să-i promoveze pe West Ham în doi ani.
În 2011-12, SAM ALLARDYCE a umplut echipa cu experiență din Premier League și practic a câștigat prin luptă promovarea prin play-off – chiar dacă RICARDO VAZ TE a ratat lovitura de câștig spre Jubilee Line. Toate cele trei sezoane au fost greoaie, pline de remize acasă împotriva adversarilor care se apărau cu 10 oameni în spate, umilințe la Reading și multe victorii goale. La fel ca la alergat, satisfacția venea doar după ce totul se termina. Amintirile erau plăcute doar pentru că, în cele din urmă, ne-am întors în Premier League. Va fi diferit anul acesta? Reading este în League One, cel puțin. Se vorbește despre noi transferuri și oricine mai clocotește din cauza acelui gol anulat împotriva lui ARSENAL va fi ușurat de absența VAR.
WOLVES pare mai pregătit pentru Championship, în timp ce NORWICH se spune că este destul de bun. Nu e greu de văzut Burnley, Middlesbrough și Southampton în fruntea clasamentului. În mod normal, aș fi atras de imprevizibilitate, dar atât capul, cât și inima mea rămân grele. Ventilatorul din dormitorul meu împinge aer fierbinte, iar revenirea fotbalului va crește și mai mult temperatura. Chiar și bucuria promovării ar fi temperată de furia că totul s-ar fi putut întâmpla la UPTON PARK. Să nu promovăm nici măcar nu merită să fie gândit. Profund în mine, mi-aș dori nimic mai mult decât încă o lună liberă. Și mai profund, tot ce îmi doresc este să fiu entuziasmat din nou.
Sursa: Football365.com
