Conform Libertatea: Băile Govora, un „oraș-parc” de aproape 20 de hectare din județul Vâlcea, devine prima oprire dintr-un itinerar dedicat arhitecturii românești, explorând conceptul de „fantezie” în dezvoltarea spațiilor. Stațiunea, un exemplu de planificare urbană la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost concepută ca un organism unitar, integrând sănătatea, peisajul și arhitectura, inspirată de modele europene precum Vichy și Karlovy Vary.
Parcul balnear, cu o suprafață de peste douăzeci de hectare, formează structura spațială a stațiunii. Acesta conectează punctele cheie prin poteci amenajate, foișoare și buvete acoperite, oferind o experiență terapeutică completă, prin mișcarea în aer liber și cura de apă minerală. Principiul traseului de cură se regăsește și în alte stațiuni din țară, cum ar fi Călimănești-Căciulata.
Stabilimentul de băi, inima terapeutică a stațiunii, a fost proiectat de arhitectul Ernest Doneaud. Clădirea păstrează plăci ceramice originale Villeroy & Boch și o rigoare spațială remarcabilă. Alături, Marele Hotel, întruchipat de emblematicul Hotel Palace, a fost construit pe o structură antiseismică, cu plăci de plumb și orientat pentru a maximiza lumina solară în camere. Cazinoul, proiectat de Virginia Andreescu Haret, prima femeie arhitect diplomat din România, completa ansamblul, servind funcțiunilor culturale și de socializare.
Expoziția Muzeului de Arhitectură (MUZA) analizează fantezia în cinci secțiuni narative: fantezia originară, axată pe natură ca medicament; fantezia modernității, din perioada de AUR de la 1900; fantezia extinsă a epocii comuniste, ilustrată prin filme de propagandă despre turismul de masă; fantezia suspendată, o radiografie a anilor ’90 și a privatizărilor fragmentate; și fantezia reactivată, dedicată eforturilor de salvare a orașului.
Zona dedicată fanteziei reactivate prezintă munca echipei Studio Govora. Fondată de o generație tânără de arhitecți și cercetători, asociația a transformat cercetările academice într-o metodologie concretă de salvare a stațiunii. Aceștia combină proiecte mari de restaurare cu micro-intervenții rapide, vizibile, cum ar fi refacerea foișorului interbelic din parc. Efortul civic vizează convingerea autorităților și a proprietarilor privați că patrimoniul reprezintă o resursă comună.
În ciuda îmbătrânirii populației și a restrângerii activității liceului local, identitatea vizuală a Govorei ca oraș-parc rămâne puternică. Pe fațadele clădirilor precum Vila Popovici și Vila Lili se citește încă eleganța de altădată. Legendele urbane din perioada comunistă, precum Vila Crizantema, cunoscută local drept Vila Ceaușescu, se regăsesc în memoria colectivă.
Demersul inițiat la Băile Govora depășește granițele unui simplu eveniment cultural. România deține o treime din izvoarele termale ale Europei, însă o mare parte din această zestre este neglijată. Experiența de la Băile Govora demonstrează că fantezia patrimoniului balnear poate deveni un proiect viu, capabil să redea comunității sentimentul de apartenență la o resursă comună de visare.
Sursa: Libertatea
