Vaticanul cere comunității catolice tradiționaliste din Elveția să renunțe la proprii episcopi

Vaticanul avertizează comunitatea tradiționalistă catolică asupra faptului că riscă excluderea din Biserica oficială dacă va continua să hirotonească episcopi proprii

Vaticanul a tras recent un semnal de alarmă extrem de clar în legătură cu acțiunile uneia dintre cele mai contestate comunități catolice din lume, Fraternitatea Sacerdotală Sfântul Pius al X-lea (FSSPX). Într-o declarație oficială, reprezentanții Vaticanului au somat membrii acestei organizații să nu mai procedeze la hirotonirea de episcopi noi, avertizând că, dacă vor continua această practică, comunitatea riscă să fie considerată schismatică, adică excomunicată din Biserica romano-catolică. Această decizie a Vaticanului marchează, din nou, o etapă tensionată în relațiile cu unul dintre cele mai vechi și radicale grupuri tradiționaliste din lumea catolică.

### Programul de hirotonire și riscurile pentru comunitate

Fraternitatea Sfântul Pius al X- lea, fondată la începutul anilor 1970 de către episcopul french Roger Lafebvre, este cunoscută pentru opoziția față de reforma Vatican II și pentru liturghia datând dinainte de concilian, în forma tradițională Latină. În ultimele luni, această comunitate a declarat că intenționează să hirotonească episcopi pentru consolidarea structurilor sale, încălcând astfel linia directă impusă de Vatican.

Reacția oficială a Sfântului Scaun a fost una dură și fără echivoc. Postul oficial al Vaticanului a afirmat că aceste hirotoniri ilegale pot avea consecințe grave pentru comunitate, fiind „o încălcare flagrantă a disciplinei ecleziastice și un act care riscă să amenințe unitatea Bisericii”. În aceeași ordine de idei, Vaticanul a adăugat că orice comunitate care va continua să hirotonească episcopi proprii „va fi considerată schismatică, ceea ce implică excluderea din comuniunea cu Roma”.

Este pentru prima dată de la recentele tensiuni că Vaticanul adoptă un ton atât de ferm în privința acestei comunități, care a primit în trecut anumite aprobări din partea somei Episcopale, dar care, în ultimul timp, s-a îndepărtat vizibil de linia oficială a Bisericii. Acțiunea Vaticanului vine și pe fondul unei crize interne de identificare a unei poziții ferme în fața curentelor conservative și tradiționale, dar și în contextul în care aceste manifestări riscă să compromită eforturile de reconciliere și dialog ecumenic.

### Context și implicarea Vaticanului

Integrarea și gestionarea TakLitsanței față de membrii mai radicali ai Bisericii a reprezentat întotdeauna o provocare pentru papalitate. În ultimele decenii, în ciuda îndeamnurilor la dialog și conciliere, Vaticanul a fost nevoit să adopte măsuri dure împotriva unor comunități care refuză să se conformeze canoanelor oficiale. Situația cu Fraternitatea Sfântul Pius al X-lea nu face excepție, fiind un exemplu clar al tensiunilor persistente în interiorul Bisericii.

De altfel, această comunitate a fost, în trecut, supusă unor sancțiuni și excomunicări, însă anumite acțiuni ale Vaticanului de a-i reintegra în sfera comunională, în special în contextul acordurilor din 2009, au fost interpretate de către susținătorii comunității ca o slăbiciune a autorității centrale. Tensiunile recente, însă, indică o poziție mai fermă, reluând temerile unei rupturi totale între Vatican și fanii liturghiei tradiționale.

### Perspective pentru viitor

Reacția sfântului scaun marchează clar intenția Vaticanului de a menține disciplina canonică și unitatea doctrinară în interiorul Bisericii. Deși comunitatea FSSPX continuă să-și exprime convingerile în mod public și intenționează să își asigure propria guvernare ecleziastică, deciziile recente ale Vaticanului pot avea consecințe importante.

Departe de a fi o simplă miză administrativă, această criză reflectă lupta mai amplă dintre tradiție și modernizare în sânul Bisericii catolice. În cazul în care FSSPX va continua să-și extindă acțiunile de hirotonire independentă, perspectivele pentru o reconciliere pe termen scurt par a fi limitate, iar riscurile de fragmentare a corpului ecleziastic se mențin ridicate. Deocamdată, Vaticanul pare hotărât să aplice o politică de toleranță zero, menținând în același timp deschiderea pentru dialog, dar și fermitatea necesară pentru a nu compromite unitatea fundamentală a Bisericii.

Diana Gheorghiu

Autor

Lasa un comentariu