Inteligența artificială nu mai este doar un experiment și, mai mult, începe să aibă un impact devastator asupra profesiilor considerate odată stabile și „sigure”. În ultimele luni, povestea unei graficiene din industria filmului britanic, care a trecut rapid de la o situație financiară confortabilă la o stare de presiune economică severă, nu mai este un caz izolat. Ea devine, din ce în ce mai mult, un semnal clar al unei schimbări profunde pe piața muncii, unde automatizarea și AI-ul nu doar completează ci înlocuiesc din ce în ce mai mult activități albe, creative sau administrative.
În trecut, se credea că automatizarea lovește în special zona proceselor industriale, a muncii repetitive sau fizice. Realitatea de acum demonstrează însă că valul de digitalizare se extinde rapid și în domenii considerate anterior „rezistente”, precum copywriting, design, suport clienți sau analiză de date. În cazul explicit al industriei de film, folosirea AI pentru dezvoltarea elementelor vizuale, post-producție sau crearea de materiale vizuale a dus deja la eliminarea treptată a rolurilor de juniori, asistenți și freelanceri entry-level. Pe termen mediu, aceste schimbări afectează introducerea tinerilor în domeniu, dezorganizând fluxul tradițional de formare profesională și creând un efect de domino în ierarhiile din industriile creative.
Dincolo de impactul economic, vestea cea mai îngrijorătoare vizează modul în care ea modifyază identitatea profesională a oamenilor. În meserii unde satisfacția provine din procesul de creație, AI și automatizarea pot genera, chiar de la inceput, o criză de motivație și un sentiment de inutilitate. Cine a dedicat 10-15 ani unei cariere devin brusc conștienți că expertiza acumulată devine, în ochii pieței, o „commodity”. Riscul nu este doar pierderea venitului, ci și diminuarea sentimentului de progres și sens, ceea ce poate avea un efect profund asupra stimei și identității lor profesionale.
Un alt aspect alarmant este mutarea riscului spre clasa de mijloc. Economiștii avertizează că nu va urma o apocalipsă a șomajului, ci o degradare treptată a valorii muncii pentru milioane de oameni. Aceștia, cu studii și planuri de familie, ajung să fie mutați în roluri mai prost plătite, mai ușor de înlocuit sau mai puțin autonome. Într-o societate dominată de „upskilling” intern, începuturile carierelor devin tot mai fragile, iar surplusul de angajați cu experiență reală se reduce, polarizând situația salarială între cei foarte buni și cei marginalizați. În același timp, chiar și profesiile considerate „AI-proof” devin din ce în ce mai vulnerabile. În sănătate, educație, domeniul tehnic sau intervențiile medicale, AI și robotică pot prelua porțiuni tot mai mari din fluxul de muncă, iar în timp, aceste zone nu vor mai fi crude de riscuri.
Situația actuală impune, așadar, o reflexie profundă asupra modului în care ne pregătim și ne reinventăm. În primul rând, trebuie să conștientizăm că AI-ul nu mai e un experiment, ci un agent concret al schimbării. Pentru a rămâne relevanți, trebuie să privim cu sinceritate asupra muncii noastre: ce sarcini repetitive putem delega automatizării și în ce domenii putem aduce valoare peste simplele livrabile? De asemenea, tinerii profesioniști trebuie să înțeleagă importanța de a se poziționa în roluri cu adevărat strategice, în relație cu clienții, în definirea problemelor și în luarea deciziilor.
Un alt element esențial este dezvoltarea de competențe hibride, combinația între cunoștințe de domeniu și abilitatea de a orchestrat tehnologia AI. În zilele noastre, a fi doar un utilizator de instrumente devine insuficient. Valoarea adusă de cineva cu aptitudini multidisciplinare devine tot mai evidentă și, în timp, va decide cine va rămâne relevant în piață. Pe termen lung, protejarea financiară devine o obligativitate, iar reducerea cheltuielilor fixe și crearea unui buffer de lichiditate sunt pași esențiali pentru a putea face față schimbărilor rapide.
Cele mai delicate scenarii nu sunt cele în care AI îți „fură” locul peste noapte, ci cele în care reacționăm tardiv, crezând că nu avem nevoie de planuri de rezervă. Realitatea arată deja cât de repede pot impacta aceste transformări salarii și poziționări profesionale, iar adaptarea nu trebuie să fie un proces de panică, ci o disciplină de pregătire pentru următorii ani. Într-un context economic în continuă schimbare, asumarea responsabilității de a te recalifica și de a te adapta inteligent devine, de fapt, singura cale spre siguranță și succes pe termen lung.
