Inteligența artificială a devenit rapid parte integrantă a vieții elevilor și studenților din România, transformând profund modul în care aceștia se pregătesc pentru școală și universitate. De la realizarea temelor și proiectelor, la traduceri, sinteze de informații și pregătirea pentru examene, AI a intrat în rutina zilnică, desfășurându-se adesea fără reguli clare sau ghiduri concrete pentru utilizare. Deși legislația școlară menționează oficial această tehnologie ca un instrument educațional, realitatea de pe teren arată o practică adesea haotică, susceptibilă să afecteze procesul de învățare în mod fundamental.
Utilizarea neorganizatată a AI în școlile și universitățile din România
În sistemul educațional românesc, recomandările oficiale pentru utilizarea inteligenței artificiale vizează multiple discipline, de la matematică, informatică și fizică, până la economie, istorie sau dezvoltare personală. În teorie, această abordare ar trebui să sprijine, nu să înlocuiască, procesul de învățare. În practică, însă, elevii și profesorii se află în fața unui peisaj fragmentat, unde regulile de utilizare sunt lipsite de claritate, iar formarea profesională a cadrelor didactice întârzie să fie implementată pe scară largă.
Majoritatea elevilor folosesc AI frecvent, fără a evalua sursele sau a verifica informațiile. Chatboții devin, uneori, sursele principale de conținut, iar procesul educațional se reduce adesea la generarea automată a răspunsurilor, în detrimentul gândirii critice și al analizei proprii. La nivel universitar, situația nu diferă esențial, fiind aproape imposibil ca softurile de verificare a plagiatului să identifice conținutul generat de inteligență artificială. Lipsa unor politici clare și a unor mecanisme de control eficiente lasă universitățile vulnerabile în fața acestei noțiuni emergente.
Rezultatele acestor dezechilibre sunt îngrijorătoare, mai ales în contextul în care tot mai mulți profesori atrag atenția că dependența excesivă de AI riscă să saboteze dezvoltarea gândirii critice, autonomia intelectuală, capacitatea de analiză și judecată a elevilor. În loc să fie un sprijin, tehnologia pare să devină, uneori, o scurtătură cognitivă care reduce efortul de învățare autentic.
Modele europene pentru o integrare responsabilă a AI în educație
La nivel european, alte state au înțeles mai devreme potențialul și riscurile inteligenței artificiale în educație, fiind deja mai avansate în dezvoltarea unor politici clare și responsabile. Ungaria, de exemplu, are deja reguli stricte: studenții pot folosi AI precum ChatGPT pentru sprijin, dar trebuie să declare această activitate, iar utilizarea sa în timpul examenelor este interzisă. Accentul pus pe responsabilitate și transparență devine astfel un pilon central în modul de gestionare a tehnologiei.
Lituania a avansat și mai mult, integrând AI sistemic în procesul educațional, iar majoritatea profesorilor folosesc deja astfel de instrumente pentru pregătirea lecțiilor, respectând reguli clare, precum marcarea conținutului generat de AI sau obținerea acordului profesorului pentru utilizarea acestuia. Ghidurile naționale ale Ministerului Educației permit fiecărei școli să-și stabilească propriile politici, într-un cadru unitar, asigurând o gestionare responsabilă a tehnologiei.
În alte țări europene precum Spania și Grecia, provocările sunt diferite. În timp ce în Spania utilizarea AI devine răspândită, lipsa unei alfabetizări digitale solide și reglementări clare generează confuzie și riscuri de utilizare incorectă. În Grecia, inegalitatea în accesul la tehnologie și infrastructură adâncește diferențele sociale și educaționale, arătând cât de complexă poate fi integrarea AI în contexte socio-economice defavorizate.
Din perspectiva acestor exemple, devine clar că România se află într-un moment critic de tranziție. Deși oficial, inteligența artificială figurează în discuțiile și documentele strategice, lipsesc încă instrumentele concrete de implementare, ghidurile de bune practici și formarea adecvată a cadrelor didactice. În fața acestor provocări, direcția europeană clară este aceea de a integra AI responsabil și etic, pentru a evita ca tehnologia să devină un simplu substitut al gândirii și al disciplinei intelectuale.
Pe măsură ce tehnologia evoluează și noile generații de elevi și studenți devin tot mai dependente de AI, România trebuie să răspundă cu reguli clare, politici coerente și o educație digitală solidă. În acest mod, inteligența artificială poate fi transformată dintr-un risc în unul dintre cele mai valoroase instrumente ale viitorului educațional.
