Controverse aprinse în București legate de schimbarea denumirii unei stații de transport public, decizie care a stârnit reacții vehemente atât din partea oficialilor, cât și din partea societății civile. Anunțul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București – Ilfov (TPBI) de a redenumi stația „Popa Tatu” în „Mircea Vulcănescu” a generat numeroase critici și dezbateri, în special pe fondul implicațiilor istorice și legale.
Decizia și contextul schimbării denumirii stației „Popa Tatu”
Potrivit unui comunicat recent, TPBI a anunțat că, în perioada 9 februarie – 1 martie 2026, un total de 24 de stații ale RATB (STB) vor fi redenumite, iar printre acestea se află și stația „Popa Tatu”, care deservește linia 205, către strada Buzești. Schimbarea stârnește o serie de reacții din partea reprezentanților comunității și a opiniei publice, în special din partea consilierului general Dragoș Radu, membru al USR, care a contestat decizia în cadrul unui comunicat.
Radu a calificat această mișcare drept „inacceptabilă”, argumentând că încalcă legea în vigoare. Mai exact, el a făcut referire la Ordonanța de Urgență nr. 31/2002, modificată ulterior, care interzice explicit atribuirea sau menținerea în spațiul public a numelor persoanelor vinovate de crime de război sau în legătură cu regimuri totalitare. În acest sens, Dragoș Radu explică clar că Legislația interzice atribuirea unor astfel de nume, ceea ce face ca decizia TPBI să fie ilegală.
Implicarea istorică și controverse legate de numele „Mircea Vulcănescu”
Schimbarea numelui stației „Popa Tatu” în „Mircea Vulcănescu” a fost interpretată de mulți ca un gest de reabilitare a unei personalități controversate. Vulcănescu, care a fost funcționar guvernamental în perioada regimului Antonescu, este asociat de către unii cu implicări în politici antisemite și crime de război, fapt recunoscut și de istorie. Precizarea lui Radu că legea „interzice explicit acest lucru” este fundamentată pe faptul că, potrivit articolului 13 din legislație, numele persoanelor care au avut astfel de atribuții nu pot fi asociate spațiului public, având în vedere că regimul Antonescu este responsabil pentru atrocități și Holocaust.
Consilierul a adus în discuție și istoria stației „Popa Tatu”, a cărei denumire provine de la un preot cunoscut pentru acțiunile sale caritabile din începutul secolului al XIX-lea. Acesta a fost apreciat pentru implicarea sa în ajutorarea săracilor și pentru construirea de băi comunale, fiind un simbol al bunăvoinței și al sprijinului pentru comunitatea locală. În opinia lui Radu, schimbarea denumirii în numele unui personaj asociat cu regimuri totalitare și crime de război reprezintă o greșeală atât din punct de vedere legal, cât și moral, considerând că ar fi o ofensă adusă memoriei și valorilor orașului.
Reacțiile și perspectivele viitoare
Criticile la adresa deciziei TPBI nu se limitează doar la aspectul legal. Mulți intelectuali și oficiali au considerat această mișcare drept o reabilitare indirectă a unor figuri controversate, mai ales în contextul în care discursul despre istorie devine tot mai polarizat. Dragoș Radu a solicitat în mod public ca autoritățile să păstreze numele „Popa Tatu” sau să aleagă o altă nominare care să fie în concordanță cu legea și cu valorile civice.
În timp ce TPBI și autoritățile locale nu au răspuns încă oficial la aceste critici, discuția legată de decorațiile simbolice în infrastructură continuă să fie de actualitate în spațiul public. Cu fenomenele de controversă generate de astfel de decizii, întrebarea rămâne deschisă: până unde merge libertatea de a redenumi și cum poate fi ea exercitată în respect pentru legi și memorie istorică? În așteptarea unor decizii oficiale clare, cetățenii și experții speră ca, pe viitor, astfel de schimbări să fie gândite cu mai multă responsabilitate, pentru a evita orice formă de reabilitare tendențioasă a figurilor violente ale istoriei.
