Conform Index.hu: Guvernul Ungariei a decis construirea unui prag pe Dunăre, între centrala nucleară de la Paks și localitatea Dunaszentbenedek. Lucrările, care vor utiliza 145.000 de metri cubi de piatră, vor începe joi, a anunțat Peter Magyar, după ședința de Guvern. Investiția se ridică la aproximativ 6 miliarde de forinți, o sumă considerată insignifiantă în comparație cu pierderile bugetare estimate la cel puțin 50 de miliarde de forinți pe lună în cazul unei opriri complete a centralei.
Această decizie survine după o dezbatere publică intensă și publică pe tema managementului apelor, tabu în mediul academic și politic din Ungaria de după schimbarea regimului comunist. Problema a fost adusă în atenția publică acum două săptămâni, iar acum a culminat cu o hotărâre guvernamentală.
Controverse pe piața de apărare a Dunării
Dezbaterea a început pe 27 iulie, odată cu publicarea unui manifest despre gestionarea apelor de către Fundația pentru Creștere Armonioasă, o organizație de cercetare strategică economică condusă de universitarul Laszlo Gyorgy. Propunerea viza transformarea sistemului de canale din Ungaria prin construirea a 3.000-5.000 de structuri de reglare a nivelului apei, cu un cost estimat la 200 de miliarde de forinți, inclusiv proiecte pentru crearea unor astfel de structuri la Adony și Fajsz, cu un buget de aproximativ 350 de miliarde de forinți.
Construirea unor astfel de structuri pe fluvii este o problemă sensibilă în Ungaria, marcată de controversele legate de hidrocentrala de la Nagymaros, de la începutul anilor ’90. Aceste discuții au fost, în general, evitate în spațiul public de către experți.
Susținătorii proiectelor argumentează că albia Dunării a scăzut cu 1-1,5 metri în ultimii cincizeci de ani, punând în pericol sursele de apă potabilă filtrate din pânza freatică, zonele umede care se usucă, inclusiv rezervația naturală Gemenc, transportul naval internațional și sistemul de răcire al centralei nucleare de la Paks.
Cum criza de la Paks a impus dezbaterea
Dezbaterea publică a fost declanșată de o situație critică. Pe 1 august, generatorul turbinei blocului 1 al centralei nucleare de la Paks a fost oprit, iar în zilele următoare, aproape toate cele patru unități ale centralei au fost în pericol de oprire, un eveniment fără precedent în istoria sa. Pe 4 august, prim-ministrul a anunțat că unitatea se afla la doar câțiva milimetri de oprirea completă.
În acest context, pe 3 august, Peter Bardos Deak, președintele Duna Charta, a argumentat în presa locală împotriva barajelor. El a susținut că problema lipsei apei de răcire pentru centrală nu este cauzată de un debit insuficient al Dunării, ci de o dimensionare greșită a prizei de apă de răcire în 1975, proiectată pe baza datelor hidrologice din secolul precedent, nu din cel viitor. El a adăugat că un fluviu cu nivelul mărit ar încetini viteza apei, crescând temperatura acesteia și depășind limitele de mediu pentru apa de răcire evacuată.
Laszlo Gyorgy a răspuns a doua zi, clarificând că nivelul apei, debitul și temperatura sunt aspecte distincte. El a propus și posibilitatea construirii unor structuri cu cădere mică, complet deschise, destinate în principal reglării nivelului apei, nu producerii de energie. Ulterior, a apărut și o poziție favorabilă retenției de apă, semnată de Somlovari Laszlo, căpitan de cursă lungă și inginer în transporturi.
Punctul de cotitură a venit pe 5 august, când Laszlo Gyorgy a prezentat trei soluții tehnice temporare: un prag sau un dig de deviere, un baraj de estacade și pomparea de mare putere. El a subliniat necesitatea de a gândi în zile și săptămâni, nu în luni, amintind un precedent din 1983, când un sistem temporar de răcire a fost funcțional în mai puțin de două săptămâni.
În aceleași zile, a apărut și ideea utilizării unor barje de 80 de metri lungime și 10 metri lățime, ancorate și încărcate pe fundul apei, pentru a crea un prag temporar și a crește nivelul. Pe 10 august, pe măsură ce nivelul Dunării a crescut temporar, a început și realimentarea treptată a blocului 2 al centralei de la Paks, însă prognozele indicau o revenire la niveluri critice în zilele următoare.
Magyar Peter a finalizat depășirea tabuului
Anunțul de miercuri sintetizează eforturile din ultimele două săptămâni. Guvernul a decis, la recomandarea experților în resurse de apă, energie și apărare, construirea unui prag, utilizând inițial 35.000 de metri cubi de piatră, urmând ca ulterior să se adauge alte 110.000 de metri cubi. Acest prag va asigura, în câteva săptămâni, ca nivelul apei să nu scadă sub minus 90 de centimetri la canalul de răcire.
Paralel, se pregătește scufundarea controlată a două barje de 80 de metri, care ar putea crește nivelul apei cu până la 20 de centimetri pe termen scurt. Proiectarea implică Universitatea Tehnică din Budapesta, coordonarea este asigurată de generalul Pal Kadar, iar aproximativ o sută de militari lucrează la fața locului în ture de 24 de ore. Autorizațiile se obțin în paralel cu investiția. Prim-ministrul a declarat că „Dunărea ne oferă acum zile, nu luni”.
Cifrele se aliniază cu logica de rentabilitate prezentată în dezbaterea publică, investiția de 6 miliarde de forinți fiind comparată cu pierderile de 50 de miliarde de forinți pe lună din producția ratată. Guvernul a declarat această intervenție ca fiind o gestionare a crizei și o investiție prioritară. Așa cum a subliniat și prim-ministrul, praguri pe fluvii au mai fost construite și după 1995, la Dunakiliti, dar nu s-au mai efectuat lucrări similare pe fluviu de atunci.
Cu toate acestea, principala obiecție a Duna Charta – că apa stagnantă se încălzește, iar temperatura limitată va afecta producția centralei indiferent de nivelul apei – rămâne nerezolvată prin această măsură. Problema integrală nu a dispărut, însă un pas înainte este deschiderea dezbaterii publice asupra soluțiilor posibile.
Sursa: Index.hu
