Un vulcan din Japonia, responsabil pentru una dintre cele mai mari erupții din istoria cunoscută, se reumple lent cu magmă, oferind oamenilor de știință indicii prețioase despre potențialele viitoare erupții. Cercetătorii speră să folosească aceste informații pentru a prezice mai precis când și unde vor avea loc erupțiile vulcanice. Erupția inițială a vulcanului Kikai Caldera, care a avut loc acum aproximativ 7.300 de ani, a eliberat o cantitate uriașă de material vulcanic, devastând regiunea înconjurătoare.
O erupție cataclismică în Holocen
Erupția Akahoya, așa cum a fost numită, a aruncat peste 160 de kilometri cubi de rocă, depășind de peste 11 ori volumul erupției vulcanului Novarupta din 1912 și de 32 de ori pe cel al vulcanului Pinatubo din 1991. Explozia a acoperit o suprafață de 4.500 de kilometri pătrați cu material vulcanic, iar fluxurile piroclastice au parcurs distanțe de până la 150 de kilometri. Cenușa vulcanică a afectat părți mari din Japonia și Peninsula Coreeană.
De atunci, vulcanul Kikai Caldera a avut parte de erupții minore, dispersate de-a lungul deceniilor. Dovezile anterioare au indicat formarea unui dom de lavă, ridicând îngrijorări cu privire la posibilitatea unei noi erupții. Se estimează că erupția Akahoya a afectat semnificativ cultura Jōmon, care a locuit în Japonia în perioada 14.000 î.Hr. – 300 î.Hr. Având în vedere densitatea populației din prezent, o erupție, chiar și mai modestă, ar putea avea consecințe devastatoare.
Mecanismele erupțiilor vulcanice
Specialiștii analizează vulcani de tip calderă, precum cel din Yellowstone, America de Nord, și Toba, Indonezia, care pot avea erupții masive după perioade lungi de inactivitate. Înțelegerea mecanismelor din spatele acestor cicluri este esențială pentru a anticipa viitoarele erupții.
„Trebuie să înțelegem cum se pot acumula cantități atât de mari de magmă pentru a înțelege cum au loc erupțiile gigantice de calderă”, a declarat Seama Nobukazu, geofizician la Universitatea Kobe din Japonia. Cercetările au fost posibile datorită locației subacvatice a vulcanului Kikai Caldera. Echipa de cercetare a folosit nave echipate cu tunuri cu aer și numeroși seismometri instalați pe fundul oceanului pentru a măsura modul în care undele seismice se propagă prin scoarța terestră. Astfel, au reușit să identifice o cameră magmatică uriașă.
Un nou model de reumplere a camerei magmatice
Analizele chimice arată că magma prezentă acum are o compoziție diferită față de materialul Akahoya. „Aceasta înseamnă că magma prezentă acum sub domul de lavă este, cel mai probabil, magmă nou injectată”, au explicat cercetătorii. Pe baza acestor descoperiri, specialiștii propun un model nou pentru reumplerea camerelor magmatice sub calderele gigantice.
Studiul a fost publicat în jurnalul Communications Earth & Environment și are ca scop final monitorizarea indicatorilor esențiali pentru viitoarele erupții vulcanice de proporții.
