Peste jumătate dintre elevii din București nu au auzit de Statutul Elevilor, arată un studiu recent
O imagine sumbră a realităților din școlile din Capitală se profilează din cele mai recente rezultate ale unui raport publicat de Consiliul Municipal al Elevilor din București (CMEB). Conform datelor, aproape 52% dintre elevii din București nu au auzit nici măcar de existența Statutului Elevilor, un document fundamental care stabilește drepturile și obligațiile tinerilor în mediul școlar. Aceasta evidențiază o lacună majoră în comunicarea și implementarea politicilor educaționale către cei mai importanți validatori ai sistemului—elevii înșiși.
Lipsa feedback-ului și violența în școli, probleme nesoluționate
Conform raportului, 53,47% dintre elevi nu au avut ocazia să-și exprime opiniile cu privire la activitatea cadrelor didactice sau la mediul de învățare. Acest procent indică o posibilă problemă de comunicare între elevi și profesori, care poate afecta serios dinamica procesului educațional și climatul din școli. În plus, mai mult de o pătrime dintre elevi, adică 22,2%, au fost martorii sau victime ale unor acte de violență – fie fizică, verbală sau emoțională.
Deși majoritatea școlilor din Capitală oferă consiliere psihologică gratuită, doar 36,8% dintre elevi admit că beneficiază efectiv de acest sprijin. În același timp, un procent semnificativ, de 70,8%, nu a apelat niciodată la serviciile de consiliere, din motive variate: fie nu au simțit nevoia, fie au avut temeri legate de confidențialitate sau stigmatizare. Datele indică, așadar, o problemă mai profundă: elevii nu se simt suficient de în siguranță pentru a cere ajutor, chiar dacă resursele sunt disponibile.
Un alt aspect alarmant îl reprezintă necunoașterea structurii de reprezentare în școli: 64,2% dintre elevi nu știu dacă sunt reprezentați în ședințele Consiliului de Administrație al școlii, iar 42,9% nu au informatii despre cine conduce organizația elevilor. Aceasta confirmă scăderea încrederii în mecanismele de participare și în reprezentanți.
Spații de pedeapsă sau locuri de activitate?
Un element mai puțin vizibil, dar la fel de important, îl constituie „camerele de detenție”, un prefix folosit în presă pentru spațiile în care elevii sunt ținuți pentru disciplinare sau alte motive. Cu toate că nu au fost recunoscute oficial în Statutul Elevilor, aceste spații continuă să fie folosite, însă în mod predominant pentru activități de rutină. Potrivit răspunsurilor elevilor, doar 2,3% au fost repartizați în astfel de spații pentru a desfășura fie teme, fie alte activități. Majoritatea au rezolvat fișe sau doar s-au odihnit, în timp ce alții doar au stat, fără un scop clar, într-o sală separată.
Problema acestor spații a fost mereu controversată, fiind percepute ca un mijloc de disciplinare, dar fără o recunoaștere oficială în legislație. Chiar dacă nu apar în regulament, existența lor sub forma unei practici informale ridică întrebări despre respectarea drepturilor elevilor și despre măsurile concrete de disciplinare impuse.
Cu cine se consultă profesorii și ce știu despre drepturile elevilor
Pe lângă vocea elevilor, raportul aduce în discuție și poziția cadrelor didactice. În mod încurajator, 95,8% dintre profesori afirmă că sunt familiarizați cu Statutul Elevilor, ceea ce indică un nivel rezonabil de cunoaștere. Cu toate acestea, 4,2% dintre profesori rămân în urmă, ceea ce sugerează necesitatea de a continua campaniile de informare și formare. Aceștia pot fi, astfel, un punct slab, dacă nu acționează conform principiilor Statutului.
Din păcate, încă un procent îngrijorător—40,7%—recunosc că elevii lor au fost tratați diferit față de ceilalți, atribuind această discriminare unor factori precum capacitatea intelectuală sau situația socio-economică. O astfel de percepție subliniază faptul că, în ciuda legislației, prejudecățile continuă să își facă simțită prezența în școlile bucureștene.
Perspective și evoluții viitoare
De la raportările anului școlar 2024-2025 reiese o imagine duală: pe de o parte, profesorii din capitală sunt bine informați despre drepturile elevilor, iar pe de altă parte, elevii sunt adesea neincluși în mecanismele de participare și protecție. În plus, raportul scoate în evidență bănuiala că, deși există resurse pentru sprijin psihologic, acestea nu sunt accesate în mod eficient din cauza prejudecăților și temerilor.
Guvernanții și factorii decizionali își vor avea de gând pentru a remedia aceste lacune, întrucât o educație incluzivă și o comunicare eficientă între elevi și profesori pot schimba radical climatul din școli. Măsurile viitoare trebuie să vizeze crearea unui mediu sigur, transparent și participativ, în care elevii să se simtă cu adevărat representați și protejați.
