Un pas major pentru energia nucleară de mici dimensiuni a fost făcut recent, când Statele Unite au reușit pentru prima dată să transporte pe calea aerului un microreactor nuclear, demonstrate ca soluție rapidă și portabilă pentru alimentarea cu electricitate în zone izolate sau strategice. Reactorul, construit de compania Valar Atomics și fără combustibil nuclear încă încărcat, a fost transportat cu avionul militar de tip C-17 de la California până la Baza Aeriană Hill din Utah, în ceea ce autoritățile americane prezintă drept o demonstrație de tehnologie și logistică. Aceasta este o demonstrație clară a intenției Washingtonului de a accelera dezvoltarea și implementarea microreactoarelor nucleare, considerate o alternativă urgentă la metodele tradiționale de generare a energiei, precum generatoarele diesel sau sursele regenerabile.
Un concept promotor pentru autonomia energetică și operațiuni militare
Microreactoarele, adesea comparate cu “baterii cu reacție nucleară”, sunt promovate ca soluții eficiente pentru alimentarea sondelor arheologice, izolate, dar și pentru baze militare departe de infrastructura clasică. Ele reprezintă o alternativă mai sigură, mai flexibilă și mai ușor de deplasat față de reactoarele convenționale, permițând furnizarea de energie în zone periclitate, fără a fi nevoie de transport logististic de combustibil pe distanțe lungi. Cu o estimare de putere maximă de circa 5 megawați, reactorul are potențialul de a alimenta aproximativ 5.000 de locuințe, în condițiile în care e pus în funcțiune și utilizat în mod optim.
Washingtonul pare să împingă în această direcție, în contextul în care administrația de la Washington urmărește intensificarea proiectelor privind microreactoarele mici, în ideea creșterii securității energetice și a autonomieului operațiunilor militare și civile. În 2023, Departamentul de Energie și-a propus ca până în 2026 să pună în funcțiune trei astfel de reactoare, marcând o etapă semnificativă în implementarea acestora. În acest sens, tehnologia microreactoarelor are potențialul de a transforma modul în care țările și comunitățile se pot adapta la nevoia de energie rapidă și sigură, oriunde pe glob.
Întrebări și controverse privind siguranța și durabilitatea
Deși demonstrația de recentă transportare aeriană reprezintă un pas avantajos pentru promovarea acestui tip de tehnologie, rămân numeroase semne de întrebare. Criticii din zona siguranței nucleare și a mediului pun sub semnul întrebării profitabilitatea acestor microreactoare, acuzând că în ciuda promisiunii de portabilitate și rapiditate, costurile totale pot depăși cele ale reactoarelor mari sau ale energiei din surse regenerabile.
De asemenea, gestionarea deșeurilor radioactive rămâne o problemă nerezolvată, iar experți precum Edwin Lyman de la Union of Concerned Scientists avertizează că deși tehnologia poate fi mutată rapid, “coada” deșeurilor radioactive persistă pe termen foarte lung, ridicând probleme de siguranță și mediu. Discuțiile cu privire la opțiunile de depozitare și procesare a combustibilului sunt în plină desfășurare, dar niciuna nu pare să fi găsit încă o soluție definitivă.
Întrebările legate de costuri, siguranță și impactul asupra mediului vor continua să suscite dezbateri, în vreme ce tehnologia microreactoarelor devine tot mai atractivă pe agendele militare și civile mondiale. În ciuda provocărilor, apariția transportului aerian al unui reactor nuclear portabil marchează o etapă semnificativă în eforturile de a face energia atomică mai flexibilă și mai accesibilă, deschizând uși noi pentru utilizarea rapidă și sigură a surselor nucleare în următoarea decadă.
