Un nou studiu detaliază efectele dezghețului permafrostului arctic, oferind o perspectivă clară asupra schimbărilor climatice. Cercetarea, condusă de cercetătorul Michael Rawlins de la Universitatea UMass Amherst, arată modul în care temperaturile în creștere transformă sistemele de apă și eliberează carbonul stocat de mult timp. Analiza a fost realizată într-o regiune din North Slope, Alaska, unde sute de râuri se varsă în Marea Beaufort.
Râurile Arctice și Impactul lor Global
Studiul a folosit date modelate pe 44 de ani, cu o rezoluție de un kilometru, evidențiind creșterea scurgerilor de apă, transportul crescut de carbon de către râuri și extinderea sezonului de dezgheț. Râurile arctice au o importanță semnificativă la nivel global, contribuind cu aproximativ 11% din apa râurilor lumii într-un ocean care deține doar 1% din volumul oceanic global. Oceanul Arctic devine astfel extrem de sensibil la modificările din cursurile de apă ale regiunii.
Deși topirea zăpezii contribuie majoritar la această apă, dezghețarea permafrostului devine tot mai importantă. Odată cu încălzirea climei, stratul activ al solului se adâncește, permițând unei cantități mai mari de apă subterană să ajungă în râuri. Materialul organic înghețat de mii de ani este eliberat sub formă de carbon organic dizolvat, contribuind la un ciclu de feedback care amplifică schimbările climatice.
Extinderea sezonului de dezgheț
Cercetătorii au observat o creștere majoră a exportului de carbon în nord-vestul Alaskăi. Din cauza măsurătorilor directe limitate, Rawlins a dezvoltat „Modelul Bilanțului Apei în Permafrost” pe o perioadă de 25 de ani. „Acest nou studiu este prima dată când cineva a surprins o zonă atât de largă a Arcticii la scara de un kilometru și pe o perioadă atât de lungă: modelul nostru simulează fluxurile zilnice ale râurilor și exporturile de coastă timp de 44 de ani, din 1980 până în 2023″, a explicat acesta.
O constatare notabilă a fost prelungirea sezonului de dezgheț, care se extinde acum până în septembrie și octombrie. Aceste schimbări afectează salinitatea, ciclurile nutrienților și ecosistemele din Marea Beaufort. Rawlins a concluzionat: „Cât de mult DOC își găsește drumul spre ocean prin râuri și pârâuri este o parte a ciclului carbonului despre care nu știm multe”.
În fiecare an, peste 275 de milioane de tone de carbon sunt transformate în dioxid de carbon.
