Un câine și autobuzul 343: experiența unui animal de companie în mijloacele de transport din București
Experiența din autobuz poate fi uneori o aventură neașteptată pentru cei mici, dar mai ales pentru animalele de companie. Starr, un câine aproape de majorat, povestește cu sinceritate despre periplul său într-un autobuz de pe linia 343, din București, oferind o perspectivă inedită asupra modului în care mijloacele de transport în comun pot fi un spațiu al contradicțiilor și al comportamentelor neobișnuite.
Autobuzul 343, mai mult decât o simplă linie de transport
Încă de la începutul poveștii, Starr face o diferență clară între autobuzul 343 și celelalte mijloace de transport pe care le-a mai folosit. Deși această linie se deplasează frecvent către zona de periferie unde locuiesc bunicii săi, ea pare să aibă o reputație mai puțin bună în rândul animalului. “Spre deosebire de alte cuști pe roți în care am mai mers, acesta pare că nu respectă nicio regulă, ca un câine fără stăpân”, explică câinele de companie. Așteptarea de multe ori depășește timpul estimat, iar acest lucru îl face pe Starr să-și pună întrebări despre punctualitatea și civilizația pasagerilor, dar și despre respectarea regulilor de călătorie.
În plus, Starr remarcă disconfortul și nerăbdarea sa, evident resimțite și de stăpânul său, care pare tot mai frustrat de comportamentul autobuzului și, implicit, al operatorilor săi. “S-a plâns săptămâna trecută că nu respectă programul, că programul minte”, spune el, adăugând că timpul de așteptare, uneori de până la 30 de minute, devine o adevărată corvoadă pentru cei care folosesc această linie regulat.
O experiență tensionată și un incident neobișnuit
Primii pași ai călătoriei sunt liniștiți. Autobuzul aproape gol, Starr se acomodează cu spațiul unde se simte mai în siguranță. Însă totul ia o întorsătură neașteptată când, după câteva stații, urcă un alt bărbat. Acesta pare, inițial, un simplu pasager. Totuși, comportamentul lui devine rapid suspect: începe să scoată sunete urâte, iar privirea îi devine tot mai agresivă. Tensiunea culminând cu un gest neașteptat și grav – scuiparea bruscă a câinelui.
“Nu știam ce înseamnă asta, dar am simțit imediat că nu e de bine. Când te scuipă cineva, nu e ca atunci când plouă sau când cade mâncare pe jos. E ceva intenționat, e ca un mușcat fără dinți,” descrie Starr. Gestul, combinat cu sunetele stridente și urâte pe care le-a făcut omul, pare să fie un act de agresiune gratuită, fără motiv aparent, față de câine și de stăpânul său.
Pentru Starr, ca și pentru mulți alți câini, acest moment a fost o demonstrație a unui comportament uman irracional, aproape de neînțeles. Deși câinele nu a ripostat, a simțit tensiunea și lipsa de respect a celui din autobuz față de prezența lui, atașată și de atitudinea pasagerilor, care se uitau fără exprimări clare de protest.
Drepturile animalelor, un subiect încă neclar pentru autorități
Unul dintre elementele remarcabile ale acestei călătorii neobișnuite vine chiar dintr-un mesaj aflat pe peretele autobuzului, despre drepturile animalelor. Într-un gest simbolic, stăpânul lui Starr citește cu voce tare că “interzicerea accesului cu animale de companie în mijloacele de transport în comun reprezintă un abuz grav și o încălcare a drepturilor omului și animalelor”.
De cealaltă parte, realitatea contrazice cu brutalitate această afirmație. Nu doar că multe autobuze nu fac distincție în privința animalelor, ci de multe ori șoferii și operatorii evită sau ignoră regulile referitoare la prezența animalelor în mijloacele de transport. Într-un context mai amplu, autoritățile din București încearcă de ani buni să reglementeze drepturile animalelor, dar lipsa de consecințe concrete și de o legislație clar formulată face ca aceste reguli să fie doar niște simboluri lipsite de impact.
În ultimele zile, situația lui Starr și alte povești similare au readus în discuție necesitatea unor măsuri mai ferme, dar și conștientizarea publicului despre respectul față de animale. Deși câinele nu înțelege toate aceste aspecte legale sau sociale, pentru el și pentru alți patrupede, poziția de însoțit în transport trebuie să fie clară: drepturile trebuie respectate, iar comportamentul agresiv sau indiferent trebuie sancționat.
Pe măsură ce orașul continuă să se dezvolte, echilibrul între dreptul de a circula liber și respectul pentru toate ființele care îl împartă cu noi rămâne o provocare. Starr, cu optimismul unui animal atât de aproape de libertate, speră că în viitor, autobuzele capitalei vor deveni mai sigure și pentru cei mai mici pasageri necuvântători, dar și pentru toți cei care au această nevoie fundamentală de respect și dignitate.
