Europa trebuie să renască prin propria sa industrie, nu să depindă de alte continente. Aceasta este chemarea lansată de comisarul european pentru industrie, Stephane Sejourne, care, într-un articol de opinie publicat duminică seara, aduce în prim-plan necesitatea unei strategii „Made in Europe”. Propunerea sa vine pe fondul tensiunilor geopolitice accentuate și a discuțiilor privind independența economică a Uniunii Europene, în contextul în care rivalitatea cu China și America devine tot mai acută.
Europa, în fața noilor provocări globale, trebuie să își pună în valoare propriile resurse și să își construiască o economie reactivă, capabilă să susțină un început de secol al XXI-lea în plină schimbare. În opinia lui Sejourne, implementarea unei strategii de tip „Fabricat în Europa” nu este doar o floare political-sloganistică, ci o necesitate pentru a revitaliza industriile autohtone, pentru a stimula inovația și pentru a crea locuri de muncă sustenabile. “Europa trebuie să își protejeze propriile industrii cu o strategie ‘Made in Europe'” a afirmat oficialul european, exprimându-și astfel convingerea că un asemenea plan poate fi soluția pentru reducerea dependenței de importuri și pentru consolidarea pieței interne.
Un apel care nu este lipsit de sprijin și din partea mediului de afaceri, deoarece peste 1.100 de lideri de companii și directori de top au semnat acest articol de opinie, semnalând un consens între cei care știu cel mai bine importanța unei industrii competitive și autonome. În plus, situația geopolitică actuală, marcată de conflicte comerciale și tensiuni între marile puteri, face ca această strategie să fie nu doar o opțiune, ci o imperative.
### Impactul crizei energetice și al investițiilor în industrii strategice
Uniunea Europeană traversează o perioadă tensionată din punct de vedere energetic, alimentată de războiul din Ucraina și de criza geopolitică globală. Această situație a dus la creșterea costurilor pentru industrie și a accentuat nevoia de a se investi masiv în tehnologii și hub-uri de producție locale. În acest context, fondurile alocate pentru cercetare și dezvoltare trebuie să vizeze prioritizarea industriilor esențiale, precum cea tehnologică, energetică și pharma, pentru a nu fi lăsate pradă fluctuațiilor externe.
Investițiile în propriile infrastructuri de producție nu sunt doar un răspuns la criza actuală, ci o fermitate de a evita dependența excesivă de alte regiuni, care au demonstrat, în ultimele luni, că pot întrerupe fluxurile de materii prime și componente cheie pentru diverse industrii europene. În aceste condiții, apelul la strategie „Made in Europe” devine o prioritate pentru liderii europeni, care trebuie să echilibreze modernizarea și sustenabilitatea cu o viziune pe termen lung.
### Provocările și perspectivele pentru industria europeană
Realizarea acestei viziuni nu va fi lipsită de obstacole: costurile ridicate ale producției locale, dificultățile în atragerea capitalurilor și concurența acerbă din partea actorilor globali. În același timp, există sceptici care susțin că măsurile protecționiste pot încetini progresul și pot conduce la o fragmentare a pieței unice. Cu toate acestea, liderii europeni trebuie să găsească echilibrul între protejarea industriilor strategice și promovarea inovării, pentru a menține competitivitatea.
Insistența pe strategia „Fabricat în Europa” vizează și crearea unui mediu favorabil pentru noile tehnologii, precum inteligența artificială, robotică și energie regenerabilă, domenii în care Europa trebuie să recupereze terenul pierdut în fața rivalilor asiatici și americani. În plus, această orientare strategică este văzută ca o modalitate de a relansa inovația și de a asigura independența tehnologică, esențială într-o lume marcată de instabilitate geopolitică.
În cele din urmă, angajamentul manifestat de mediul de afaceri și de autoritățile europene indică un pas major spre consolidarea și redescoperirea forței propriei industrii. Răspunsul la provocările globale va fi cel care va conta în următorii ani, iar Europa trebuie să fie pregătită să își asume cu fermitate rolul de actor principal în propria sa renaștere industrială.
