Statele Unite iau în calcul cedarea unor pretenții istorice asupra Groenlandei, dar condiția esențială pare a fi transferul controlului asupra anumitor baze militare de pe insulă. Potrivit presei germane, această soluție ar putea fi un compromis decisiv pentru a debloca tensiunile recente dintre Washington și partenerii europeni, în contextul dorinței americane de a renunța atât la amenințările de cucerire „de bunăvoie sau cu forța” asupra Groenlandei, cât și la impunerea unor tarife punitive asupra mai multor state din Europa.
### O condiție neașteptată pentru normalizarea relațiilor
După luni de speculații și tensiuni generate de poziția dură a Washingtonului atât în relația cu Groenlanda, cât și în contextul negocierilor comerciale cu Uniunea Europeană, noua abordare anunțată de oficialii americani a deschis un nou capitol. Potrivit surselor apropiate acestor negocieri, pentru ca Administrația Biden să renunțe la cele două instrumente de presiune, trebuie identificată o soluție echilibrată care să asigure și interesul armatei americane și al securității naționale.
Aceasta ar putea fi reprezentată de o formă de transfer de suveranitate asupra anumitor baze militare de pe insulă, precum cele din nordul Groenlandei, unde SUA dețin deja facilități strategice importante. Investițiile militare și strategice în această regiune au fost întotdeauna de o importanță capitală pentru Washington, mai ales în contextul tensiunilor crescânde din regiunea Arctic, unde influența marilor puteri se intensifică.
### Tensiuni istorice și interese strategice în regiunea Arctică
Groenlanda, cea mai mare insulă din lume, a fost timp de decenii un teritoriu danez, dar cu o autonomie largă, ceea ce a permis, în ultimii ani, creșterea interesului marilor puteri pentru această regiune. Aflat în apropiere de rutele maritime comerciale în plină expansiune, în contextul încălzirii globale, Arctică devine tot mai atractivă pentru explorare, exploatare și noi poziții militare.
Pentru Statele Unite, păstrarea unei prezențe militare consolidată în Groenlanda, sau chiar obținerea controlului asupra unor baze cheie, reprezintă o chestiune de securitate națională și geopolitică majoră. În același timp, abordarea europeană față de Groenlanda tinde să fie mai prudentă și mai concentrată pe chestiuni de mediu și autonomie politică, ceea ce complică orice încercare de a impune un control total sau de a amenința insula cu cucerirea.
### Ce prevede, de fapt, acordul de compromis?
Potrivit informațiilor din presă, o variantă discutată este transferul de suveranitate sau un aranjament special pentru anumite baze militare, similar cu forma de colaborare existentă în cazul unor teritorii franceze sau britanice. Aceasta ar permite Statelor Unite să-și mențină influența militară fără a fi nevoie de o pretenție formală de ocupație sau control direct asupra întregii insule. În același timp, poziția oficială a administrației americane pare să asigure că această mutare nu va afecta interesele cetățenilor din Groenlanda sau autonomia insulei.
Această abordare ar putea fi, de asemenea, o măsură de atenuare a tensiunilor anul trecut, când amenințările de nature agresivă ale Washingtonului au ridicat semne de întrebare cu privire la sinceritatea intențiilor sale de a evita conflicte și de a construi o relație echilibrată cu partenerii europeni.
### Perspective și provocări
Deși acest compromis pare să fie o soluție de compromis, încă mai există întrebări legate de modul în care va fi implementată această reformulare a relației dintre SUA și Groenlanda. În plus, reacțiile și poziția din Danemarca, care deține responsabilitatea diplomatică asupra insulei, vor fi decisive pentru viitorul acestei chestiuni.
Dacă acordul va fi finalizat, acesta deschide o nouă etapă în strategia geopolitică a Arcticii și, implicit, în relațiile dintre marile puteri, care privire peste aceste regiuni devine tot mai acerbă. În timp ce tensiunile pot fi calme temporar, competiția pentru influență în această zonă extrem de strategică rămâne una dintre cele mai ample și complicate de la începutul secolului. În final, rămâne de urmărit dacă această soluție va fi acceptată și de celelalte părți implicate și dacă va putea asigura o stabilitate durabilă în regiunea Arcticii.
