Revenire abruptă a pierderilor din sistemul de termoficare din București: de ce rețeaua se degradează în ritm alarmant
După doi ani de speranță și aparentă stabilizare, sistemul de termoficare al Capitalei dă semne clare că problemele sale s-au intensificat, nu s-au rezolvat. Date oficiale recente indică o creștere a pierderilor de apă și o deteriorare a infrastructurii, în condițiile în care, până de curând, administratia promitea că va reduce razant aceste pierderi și va reface rețeaua veche și defectuoasă. Realitatea din teren, însă, arată o cu totul altă poveste, cu riscuri tot mai mari pentru bucureșteni.
Pierderi masive și rețea fisurată: ce indică cifrele
Rezultatele financiare și tehnice ale ultimului sezon de iarnă relevă o creștere semnificativă a debitului de apă adăugat în sistemul de încălzire. Astfel, dacă în 2023, numărul mediu anual al apei suplimentare era de 1.802 de tone pe oră, pentru 2024, această valoare a ajuns la aproape 2.000 de tone, adică o creștere de aproape 200 de tone pe oră într-un singur an. O astfel de diferență indică fie reapariția unor fisuri sau avarii vechi, fie apariția unor noi breșe în rețeaua subterană, care se degradează în ritm rapid, prea rapid pentru a fi reabilitat.
Această situație a dus la aproape atingerea unui prag “psihologic”, depășind cu ușurință valorile critice din anii 2021 și 2022, considerați cei mai difici pentru sistem. Pierderile din sezonul 2024, de aproape 2.000 de tone pe oră, sunt simbolice pentru cât de fragil este astăzi sistemul de termoficare al Bucureștiului, care pe alocuri pare să cedeze sub presiunea unui proces de degradare accelerată.
Impactul asupra serviciului și provocările tehnice
Această situație complicată explică și inconsistențele în furnizarea agentului termic. Pe 31 decembrie 2025, o aplicație specializată arăta o funcționare aproape perfectă, de aproape 100%. În realitate, însă, Centralele Electrice de Termoficare Nord și Sud livrau apa caldă și căldura la temperaturi sub cele recomandate, din cauza pierderilor excesive din rețea.
De exemplu, pentru a menține temperaturile de 93-97 grade Celsius, responsabilitatea revine ELCEN, însă centralele livrau doar 92 de grade, lipsindu-se din cauza pierderilor uriașe. În plus, apa care se întoarce în centrale nu mai poate fi “tratată” corespunzător, punând în pericol echipamentele și instalațiile vechi, nefiind modernizate de ani de zile așa cum prevăd normativele și legislația de mediu. În anumite cazuri, starea tehnică a echipamentelor duce chiar la reluarea funcționării unor instalații închise, fără autorizație, crescând riscul de avarii și poluare.
Degradația infrastructurii în contextul politic și investițional
Situația actuală nu apare de ieri, ci are rădăcini adânc înfipte în managementul sistemului de termoficare din București. În mandatul fostului primar Sorin Oprescu, creșterile de adaos erau constante și unele investiții se făceau periodic. La schimbarea administrației către Gabriela Firea, situația s-a agravat, avariile și pierderile crescând dramatic în urma unor investiții mai mult pe hârtie decât în teren, ceea ce a culminat cu o creștere de peste 20% a pierderilor între 2019 și 2020.
Nicușor Dan, actualul primar, a preluat sistemul într-o stare critică, încercând să gestioneze aceste probleme, dar situația pare să se fi înrăutățit odată cu progresia anilor. Deși în 2022 și 2023 s-au înregistrat anumite semne de ameliorare, tendința de recidivă a pierderilor pare să fi pus capac, pentru că, dincolo de cifre, rețeaua se degradează mai rapid decât poate fi reabilitată.
Poate fi salvat sistemul?
Provocarea uriașă rămâne investiția în infrastructură. În condițiile în care principalele centrale de producție au nevoie urgentă de modernizare și retehnologizare, installațiile vechi și nepregătite pentru actualele condiții de funcționare continuă să “consume” resurse, să piardă apă și să afecteze stabilitatea întregului sistem. În același timp, costurile uriașe cu subvențiile pentru acoperirea acestor pierderi și pentru menținerea presiunii în rețea pun presiune pe bugetul Primăriei.
Situl de termoficare din București se află într-un punct sensibil, iar sursele de finanțare pentru reabilitări de durată sunt tot mai incerte. A venit momentul pentru o reevaluare profundă a strategiilor de lungă durată, dacă orașul vrea să evite, în următorii ani, o criză a încălzirii urbane și un cost social și economic extrem de ridicat. Iar dacă nu se va interveni prompt, riscul ca problema să devină iremediabilă pare să crească odată cu alți ani de iarnă reci și de avarii neașteptate.
