Adoptarea inteligenței artificiale în sectorul public devine, din ce în ce mai mult, un indicator al progresului digital al națiunilor. În timp ce unele țări au reușit să integreze AI în fluxurile administrative de zi cu zi, altele încă se află în stadiul de migrare de la simpla digitalizare la adoptarea pe scară largă a tehnologiei inteligente. România, de exemplu, rămâne în urmă în acest flux, fiind încă prinsă în labirintul proiectelor de infrastructură și al competențelor digitale de bază, în ciuda unor inițiative majore la nivel național.
Țările care conduc în AI-ul public și riscurile întâmpinate
Un studiu recent arată clar că, din punct de vedere global, ritmul adoptării AI în sectorul public s-a accelerat vizibil. În acest moment, Singapore, Arabia Saudită și India sunt principalele modele de țări unde inteligența artificială reprezintă deja o parte integrantă a procedurilor administrative, susținută de leadership ferm și resurse suficiente. În aceste state, funcționarii publici nu doar că folosesc AI în munca zilnică, ci beneficiază și de instrumente avansate, training, ghidaj din partea conducerii și integrare în sistemele interne. În contrast, în Europa, sistemul stagnează, în special în Franța, unde inovarea tehnologică în administrație se lovește de bariere precum lipsa standardizării și a ghidurilor clare. Germania și Marea Britanie păstrează un oarecare avans tehnologic, dar diferențele între instituții sunt considerabile, iar lipsurile în acces și guvernanță rămân semne de întrebare.
Un aspect alarmant evidențiat de specialiști este fenomenul denumit „shadow AI”: utilizarea fără reguli clare sau aprobări oficiale a unor instrumente AI de către funcționari, ceea ce poate duce la riscuri serioase pentru confidențialitatea datelor și transparența deciziilor. Lipsa politicilor de siguranță, ghidurilor și a trainingurilor specializate creează un spațiu de manevră pentru utilizarea necontrolată sau improprie a tehnologiei, transformând AI-ul într-un accelerator sau, din contră, într-o sursă de vulnerabilități.
Punctul de vedere al României: digitalizare, înainte de AI
Deși nu figurează în indexul global care analizează nivelul de adopție a AI în administrație, România are, totuși, câteva proiecte notabile în domeniul digitalizării. În ultimii ani, s-a investit masiv în infrastructură, precum implementarea Cloud-ului Guvernamental, parte din Planul Național de Redresare și Reziliență, menită să creeze o bază unitară pentru serviciile digitale ale statului. În plus, țara are o strategie națională de AI, monitorizată la nivel european, dar, din păcate, disparitățile dintre elaborare și implementare rămân semnificative.
Infrastructura și mentalitatea sunt cele mai mari provocări. Încă slab dezvoltate, competențele digitale de bază sunt în continuare o barieră pentru progres, doar 27,7% dintre români fiind considerați competenți digital, mult sub media europeană. La nivel de administrație, proiectele pilot și strategia au fost deja elaborate, însă implementarea practică întâmpină obstacole majore: lipsă de standardizare, de reguli clare și de training adecvat. În aceste condiții, tranziția de la digitalizare la AI în administrație este lentă, iar utilizarea reală depinde mult de capacitatea de a crea ecosisteme funcționale și de a asigura responsabilitatea în gestionarea datelor.
Viitorul administrativelor în era AI
Cu toate că România nu a reușit încă să aibă o adopție pe scară largă a tehnologiilor inteligente în sectorul public, tendințele globale și regionale indică o inevitabilă schimbare. Suntem în fața unei curse în care nu simpla investiție în tehnologie va decide câștigătorii, ci modul în care acestea sunt integrate în mod responsabil și eficient în procesele administrative, asigurând transparentă și protecția datelor cetățenilor. În timp ce alte state avansează, România trebuie să treacă de la planuri și strategii la acțiuni concrete, pentru ca, în următorii ani, să nu rămână în urmă în era digitală a administrației publice.
