Conform Libertatea: Manevre militare fără precedent în Taiwan
În zorii zilei, străzile din Taichung au răsunat sub șenilele tancurilor grele, în timp ce nave militare părăseau porturile, iar elicoptere de luptă survolau coasta de vest. Rezerviștii s-au poziționat pe plajele din Strâmtoarea Taiwan, iar sirenele de alarmă au semnalat un exercițiu militar major. Exercițiul „Han Kuang”, cel mai amplu desfășurat în 2026, a implicat timp de zece zile soldați, rezerviști și autorități civile, simulând scenarii de atac cu rachete, atacuri cibernetice și apărarea porturilor. Aceste manevre reflectă o schimbare majoră în abordarea defensivă a insulei, care se pregătește pentru un posibil conflict cu China, un adversar cu un arsenal din ce în ce mai avansat și o gamă largă de opțiuni strategice.
China, o amenințare tot mai complexă pentru Taiwan
Nu cu mult timp în urmă, o invazie amfibie părea a fi singura cale prin care Beijingul ar fi putut prelua controlul asupra Taiwanului. Însă, situația s-a complicat semnificativ. Armata Populară de Eliberare a Chinei a devenit cea mai modernă din regiune, dispunând de nave de război noi, rachete avansate și capabilități cibernetice sofisticate. Avioanele chineze pătrund regulat în zona de apărare aeriană a Taiwanului, iar navele de război patrulează în apropierea insulei. Xi Jinping are acum la dispoziție o gamă largă de strategii, care includ nu doar o invazie directă, ci și izolarea insulei prin blocaje navale, atacuri cu rachete asupra infrastructurii portuare sau acțiuni combinate de presiune militară, atacuri cibernetice și sancțiuni economice. Fiecare dintre aceste tactici rămâne sub pragul unui război deschis, generând o stare de nesiguranță în Taiwan.
Strategia „porcului spinos” ca răspuns la amenințarea chineză
În fața acestor amenințări multiple, Taiwanul a adoptat o nouă strategie defensivă, denumită „strategia porcului spinos”. Insula nu mai încearcă să concureze direct cu China în cursa înarmării, recunoscând superioritatea numerică și industrială a Republicii Populare. În schimb, Taiwanul alocă resurse către tehnologii mobile, precum sisteme de apărare antiaeriană, rachete anti-navă și drone, pentru a face o eventuală victorie a Chinei cât mai costisitoare și dureroasă posibil. Rezerviștii sunt chemați mai des la exerciții, iar stocurile de muniție sunt dispersate pentru a evita distrugerea lor dintr-o singură lovitură. Armata taiwaneză își propune astfel să devină mai flexibilă și mai capabilă să răspundă atacurilor din mai multe direcții.
Armata chineză, pentru a contracara această apărare, analizează o strategie de „decapitare”, care implică atacuri asupra centrelor de comandă politică și militară, infrastructurii de comunicații și rețelelor de telecomunicații. Scopul ar fi dezorganizarea rapidă a lanțului de comandă, împiedicând coordonarea eficientă a apărării insulei. În acest scop, Beijingul a reconstruit principalele clădiri guvernamentale din Taiwan la o bază militară din Mongolia Interioară, semnalând o pregătire sistematică pentru un potențial conflict. Cu toate acestea, publicațiile militare chineze recunosc că populația densă și complexitatea urbană a insulei fac improbabilă o capitulare rapidă.
Conflictul din Ucraina a oferit Taiwanului o lecție importantă: timpul poate deveni o armă. Rusia nu a reușit o victorie rapidă, iar prelungirea războiului a permis Ucrainei să primească sprijin internațional. Pentru Taiwan, provocările sunt însă mai mari, insula neavând o graniță terestră cu aliații săi, iar un eventual control al Chinei asupra rutelor maritime ar îngreuna aprovizionarea. În acest context, Taiwanul trebuie să fie pregătit să reziste pe cont propriu pentru o perioadă îndelungată.
Sursa: Libertatea
