Barentsburg, o așezare minieră rusă situată în arhipelagul Svalbard din Cercul Arctic, devine un punct de interes major în contextul geopolitic actual. Controlată de o companie de stat rusească, așezarea pare să fie un avanpost al Kremlinului într-o zonă strategică.
Moneda locală este rubla, iar clădirea principală afișează cu mândrie statuia lui Vladimir Lenin. Deși extracția de cărbune nu mai este profitabilă, prezența rusă în această zonă îndepărtată nu pare să se diminueze. Observatorii internaționali sunt din ce în ce mai preocupați de faptul că Rusia pare să-și consolideze influența în Arctica, văzută ca un nou câmp de luptă geopolitic.
Un avanpost înghețat al Rusiei
Așezarea Barentsburg, aflată la o distanță considerabilă de Longyearbyen, cel mai mare centru urban din Svalbard, se confruntă cu dificultăți. Locuitorii se plâng de penurie de alimente, combustibil și hârtie igienică. Cu toate acestea, drapelul sovietic este încă arborat, iar urșii polari flămânzi reprezintă un pericol constant.
Compania de stat rusă Trust Arktikugol controlează Barentsburg. Vizitatorilor li se recomandă să nu călătorească aici, iar autoritățile turistice au scos orașul de pe traseele turistice din cauza legăturilor cu Kremlinul și cu războiul din Ucraina. Tensiunile cresc tot mai mult, iar Rusia pare să testeze limitele Tratatului de la Svalbard.
Bart van der Wal, cercetător la Institutul Clingendael, a declarat că „Rusia contestă din ce în ce mai mult autoritatea norvegiană și împinge limitele a ceea ce li se permite legal să facă pe insule”. Referirea face referire la o mașină de poliție rusă adusă recent şi la paradele militare cu simboluri paramilitare și elicoptere care zboară la joasă altitudine. Arctica este considerată de Rusia ca având o importanță strategică majoră.
Accesul facilitat al rușilor
Kremlinul facilitează accesul rușilor în această zonă. Nava de pasageri „Professor Molchanov” a acostat recent în Barentsburg, transportând mineri, familiile lor și cercetători. Aceasta a evitat pașii obișnuiți de obținere a vizelor norvegiene, ruta fiind directă din Murmansk. În acest an sunt programate zece astfel de călătorii.
Ruta de aprovizionare către Barentsburg a fost deja contestată, Rusia acuzând Norvegia de blocarea livrărilor. În condițiile Tratatului din 1925, aproximativ 500 de ruși constituie cel mai mare grup național din arhipelag, deși Svalbard este teritoriul Norvegiei.
Martinique du Toit, muziciană sud-africană, a descris administrarea orașului ca fiind „arhaică”. Datorită dependenței de compania de stat, locuitorii se confruntă cu dificultăți financiare și penurie de bunuri.
Viața sub o umbră geopolitică
În ciuda izolării, turiștii găsesc încă drumul spre Barentsburg. Darya Slyunyaeva, reprezentantă oficială a Arktikugol, a remarcat o creștere a numărului de vizitatori. Wolfgang Lempe, care locuiește de peste un deceniu în oraș, a menționat caracterul comunitar, dar şi necesitatea de a fi „puțin nebun” pentru a trăi în Arctica.
Mathias Albert, profesor de științe politice, consideră că supraviețuirea așezării este asigurată de importanța sa strategică. Valeriya Burlacenko-Mihalskaia, fost ghid turistic, subliniază restricțiile impuse asupra libertății de exprimare.
Majda Pieters, recentă vizitatoare din Belgia, considerată că localnicii „nu sunt persoanele care au declanșat acest conflict”.
În 2024, au fost programate mai multe călătorii cu nava „Professor Molchanov”, facilitând accesul rușilor în zonă.
Sursa: Digi24
