Conform Descopera: Descoperire rară ar putea rescrie modul în care mor stelele
Astronomii au surprins, pentru a doua oară în istorie, debutul unei supernove, un eveniment cosmic de o importanță deosebită, dar ceea ce a urmat a adus o surpriză majoră. Observațiile recente sugerează că acest tip de explozie stelară ar putea funcționa într-un mod neașteptat, punând sub semnul întrebării categoriile existente de stele care se sting violent.
O fereastră spre explozia unei stele
Dorința astronomilor de a asista la primele momente ale unei supernove a fost mult timp o ambiție greu de atins, din cauza șanselor infime ca telescoapele tradiționale să fie îndreptate spre locul și momentul potrivit. Totuși, tehnologia modernă, în special telescoapele cu raze X, a deschis noi posibilități. În martie 2026, un detector specializat, numit Einstein Probe, a detectat o strălucire bruscă de raze X provenind dintr-o galaxie situată la aproximativ 500 de milioane de ani-lumină distanță. Semnalul, denumit ulterior SN 2026gzf, a atras rapid atenția altor telescoape, iar două echipe de cercetători au confirmat că sursa era legată de unda de șoc a unei supernove. Acest moment critic se produce atunci când explozia depășește pentru prima dată suprafața stelei. Datorită duratei sale extrem de scurte, doar o singură astfel de erupție în raze X fusese confirmată definitiv în trecut, cu 18 ani în urmă.
O supernovă atipică
Analiza spectrului luminos al SN 2026gzf a dezvăluit asemănări cu o supernovă de Tip Ic cu linii spectrale largi, un indiciu al materiei expulzate cu viteze uriașe. Acest tip de supernovă este de obicei asociat cu explozii de raze gamma (GRB), cele mai puternice emisii energetice din univers. Însă, în cazul SN 2026gzf, surprinzător, nicio explozie de raze gamma nu a fost detectată. Profesorul Bendan O’Connor de la Universitatea Carnegie Mellon a explicat că „o posibilitate este ca jetul să fi fost sufocat, fie de suprafața stelei, fie de materia circumstelară care o înconjura”. Un avantaj major al acestei descoperiri a fost producerea exploziei într-o zonă monitorizată de noul Observator Vera C. Rubin, permițând astronomilor să dispună de imagini ale galaxiei gazdă realizate chiar înainte de eveniment.
Steaua de tip Wolf-Rayet și vânturile sale extreme
Datele colectate au arătat că steaua care a explodat era de tip Wolf-Rayet, o categorie de stele masive cunoscute pentru emisiile lor stelare deosebit de intense. Înainte de explozia finală, această stea a eliberat succesiv straturi de materie, pierzându-și hidrogenul și heliul. Acest strat de materie expulzată a creat un mediu ideal pentru ca explozia de raze gamma să fie „sufocată”, devenind astfel nedetectabilă de pe Pământ. Această constatare sugerează că emisiile de raze gamma nu sunt o componentă universală a acestui tip de supernovă. Prin urmare, stelele cu o masă de cel puțin 20 de ori mai mare decât a Soarelui ar putea avea un mod de moarte până acum neidentificat de comunitatea științifică.
Sursa: Descopera
