Sugestie de lectură: Spațiul Celibidache de Stejărel Olaru și modul în care fosta Securitate a încercat să-l atragă și să-l subjuge pe celebrul dirijorea noastră”

Recent a apărut cartea „Spațiul Celibidache”, o biografie a celebrului dirijor român scrisă de Stejărel Olaru, un cunoscut autor de non-ficțiune. Lucrarea, captivantă și plină de informații necunoscute, urmărește atât cariera internațională a dirijorului Sergiu Celibidache, cât și relația sa complicată cu regimul comunist din România, care uneori l-a încercuit cu atenție și alteori l-a respins dur, afirmând despre el că nu ar fi „în toate mințile”. Cartea a fost recent publicată de o editură locală specializată în publicații independente.

Fără îndoială, Sergiu Celibidache a fost cel mai mare dirijor român și unul dintre cei mai remarcabili dirijori ai lumii. Iubea profund țara sa, însă cariera sa nu a avut legătură cu România, întrucât studiile de muzică le-a urmat în Germania, la renumita Académie de Musique din Berlin, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1939-1944).

În 1945, într-un context politic favorabil, a fost numit dirijor principal al celei mai prestigioase orchestre din lume, Filarmonica din Berlin, conducându-o până în 1954, când orchestra l-a ales în locul său pe dirijorul Herbert von Karajan. Sergiu Celibidache nu s-a întors în România, ci și-a continuat ascensiunea internațională. Între 1954 și 1979 a condus diverse orchestre din întreaga lume, iar din 1979 și până la sfârșitul vieții, în 1996, a fost dirijorul principal al Filarmonicii din München, pe care a ridicat-o la nivelul excelenței muzicale recunoscut la scară globală.

În carte, Olaru povestește despre copilăria lui Celibidache — născut în 1912 la Roman, a crescut în Iași din 1914 —, despre anii de adolescență și despre perioada studiilor la Berlin, precum și despre cele mai importante momente din cariera sa mondială, marcate însă și de conflicte și neînțelegeri. Autorul oferă apoi explicații interesante despre faptul când, cum și de ce s-a decis ca Securitatea să-l supravegheze pe dirijorul aproape de exil. Din documente ale Securității și ale Arhivelor Diplomatice ale României aflăm planurile regimului comunist vizavi de dirijor și cât de mult din ele au fost puse în practică.

Operațiunea secretă a început în anii 1950, cu multiple obiective. La început, poliția politică a României a încercat să-l recruteze pe Celibidache ca agent de influență. Însă, după mai mulți ani, s-a constatat că nu avea mijloace de infiltrare în cercul său, deoarece devenise o personalitate recunoscută internațional. De asemenea, profilul său psihologic nu era favorabil unei astfel de operațiuni. În plus, dacă ar fi fost abordat de un reprezentant al regimului comunist, dirijorul român l-ar fi respins.

În anii 1960, însă, odată ce Securitatea a înțeles mai bine cine era Sergiu Celibidache, scopul s-a schimbat: dorința a fost să-l ademenească în România, pentru a putea susține concerte aici. Astfel, au fost urmărite și rețele de agenți, printre care se numărau muzicieni din țară și chiar membri ai familiei.

Stilul narativ al cărții „Spațiul Celibidache” este valoros, iar modul de scriere al autorului Stejărel Olaru este plăcut și ușor de urmărit. Chiar și cititorii fără experiență în muzică clasică vor fi capabili să păstreze interesul pe parcursul lecturii. În plus, abordarea riguroasă bazată pe documente scoate în evidență o imagine mai puțin cunoscută a acestui geniu, care a fost mereu în căutarea perfecțiunii și adevărului în muzică. Autorul reușește să îl umanizeze, arătând cum geniul său a supraviețuit sărăciei, războiului și spionajului, dar și cum s-a răzvrătit împotriva incompetenței și ignoranței.

Această carte nu este doar o cronologie, ci un portret profund al artistului român despre care se știe încă foarte puțin, și despre care s-a spus adesea că a fost „neîncătușat”, „împotriva curentului”, sau chiar „dictator” și „despot”. Cartea face ca această figură să devină și mai captivantă pentru cei interesați de istoria recentă și biografii. „Spațiul Celibidache” reprezintă o lucrare fundamentală, care îmbină excelent povești despre artă și putere și umple un gol în literatura română dedicată exilului cultural.

Sursa articol