Conform Mold-street.com: Suedia, țară recunoscută pentru modelul său social-democrat, ascunde o latură libertariană neașteptată, care provoacă dezbateri despre specificul sistemului său politic și economic. Deși partidele de centru-stânga domină peisajul politic de peste un secol, ajungând la a 33-a victorie consecutivă în alegerile parlamentare, realitatea suedeză este mult mai nuanțată.
Paradoxul libertății în statul mare
Chiar dacă impozitele pe venit sunt printre cele mai ridicate la nivel mondial și redistribuirea veniturilor este pronunțată, suedezii prețuiesc libertățile individuale cu o fervoare demnă de un supraviețuitor din Montana. Statul, deși prezent masiv în economie, deleagă adesea furnizarea serviciilor publice către sectorul privat. Astfel, aproximativ o treime dintre liceele din Suedia sunt administrate de operatori non-guvernamentali, mulți dintre aceștia având scop lucrativ.
Mai mult, Suedia se distinge prin absența impozitului pe succesiune, o raritate în rândul țărilor dezvoltate. De asemenea, în timpul pandemiei de COVID-19, țara a implementat restricții mult mai blânde comparativ cu alte națiuni, evitând carantinele stricte sau obligativitatea măștilor. Nu există un salariu minim național, iar angajatorii beneficiază de o flexibilitate sporită în procesele de angajare și concediere, spre deosebire de majoritatea țărilor europene. Aceste aspecte au contribuit la o proporție semnificativ mai mare de miliardari pe cap de locuitor decât în Statele Unite.
Individualismul etatist, o teorie a iubirii
Istoricii Henrik Berggren și Lars Tragardh au teoretizat conceptul de „individualism etatist” pentru a explica acest model unic. Conform teoriei lor, statul extins în secolul XX nu a vizat doar reducerea inegalităților, ci și diminuarea dependenței cetățenilor unii de alții, inclusiv de familie. Un stat mare și impersonal este perceput ca un garant al autonomiei, unde cetățenii preferă să se adreseze unei birocrații impersonale decât să depindă de rude sau organizații caritabile.
Serviciile publice, precum cele de îngrijire a copiilor, eliberează femeile de dependența financiară de parteneri, în timp ce azilurile de bătrâni elimină presiunea obligațiilor familiale. Chiar și căsătoria este privită diferit, sistemul fiscal suedez impozitând fiecare adult ca entitate independentă. Tinerii suedezi sunt încurajați să fie independenți de la o vârstă fragedă, statul finanțându-le educația superioară, indiferent de situația financiară a părinților, considerând independența o „dar” al statului.
Viitorul modelului suedez
Deși contextul istoric unic al Suediei, marcat de secole de stat de drept, încredere în instituții și căutarea consensului, este greu de replicat, evoluțiile sociale la nivel global sugerează o convergență spre modele similare. Societățile seculare care pun accent pe autoexprimare în detrimentul tradiției par să câștige teren.
Acest lucru face ca soluția suedeză, o combinație de stat puternic și libertate individuală, să fie mai mult decât o curiozitate nordică. Pentru mulți, libertarianismul unui stat extins poate fi derutant, dar pentru suedezi nu există nicio contradicție: doresc să fie lăsați în pace și să realizeze acest lucru colectiv. Provocarea actuală pentru Suedia este cum va gestiona integrarea unui procent semnificativ de populație născută în străinătate, menținând în același timp specificul acestui model unic.
Sursa: Mold-street.com
