Statul Național Legionar: un avertisment din istoria recentă a Românieiea noastră”

La data de 14 septembrie 1940, a fost înființat Statul Național Legionar, condus de generalul Ion Antonescu, care avea ca adjunct pe Horia Sima, liderul Mișcării Legionare, integrată în guvern de către Antonescu.

La începutul acestui regim, raporturile de putere între Antonescu și Mișcarea Legionară erau caracterizate drept un „stat dual” și un „regim comisarial”. Aceasta însemna că autoritatea era împărțită inegal între cele două forțe: legionarilor le reveneau controlul asupra unor ministere importante, precum Ministerul de Interne, coordonat de Constantin Petrovicescu, fost comisar regal în procesul asasinilor premierului liberal I. G. Duca, și Ministerul Educației, condus de sociologul legionar Traian Brăileanu. Pe de altă parte, Antonescu deținea controlul asupra Președinției Consiliului de Miniștri, fiind investit cu „puteri depline” și ocupând funcția de conducător al statului, precum și șef al regimului.

Inițial, a existat o colaborare strânsă între Antonescu și legionari, ambele părți fiind interesate de distrugerea structurilor fostului regim. Această alianță s-a manifestat inclusiv în epurarea universitară, prin pensionarea forțată a unor profesori, precum Nicolae Iorga, și prin adaptarea învățământului superior la noua structură de stat, inclusiv o anchetă asupra personalului didactic, pentru a elimina cei considerați vinovați de „atitudine antilegionară”.

În perioada regimului, regele Mihai, în vârstă de 18 ani la acel moment, a avut autoritatea legală de a numi un prim-ministru cu puteri depline. Deși rolul politic al monarhiei a fost relativ redus în faza inițială, regele nu a susținut politic acțiunile regimului fosilant fascist, chiar dacă nu a avut un control decisiv asupra evenimentelor.

Guvernul condus de Ion Antonescu, împreună cu Horia Sima, a luat mai multe măsuri importante în domeniul intern. A fost înființată, de exemplu, o comisie de anchetă la nivelul Ministerului de Justiție, pentru verificarea gestionării fondurilor militare, a propagandei și serviciilor secrete, iar o altă comisie, numită „comisie criminală”, a funcționat în afara controlului legionar, anchetând crimele din perioada anterioară. În ciuda propagandei legionare, nu există dovezi că aceste comisii ar fi fost influențate sau sabotajate de Ion Antonescu sau de apropiații săi. În schimb, actele de violență, inclusiv masacre precum cele de la Jilava sau de la Pădurea Balota, au fost atribuite Mișcării Legionare.

Regele Mihai, deși nu a fost implicat direct în deciziile de varf ale regimului, a păstrat oficial dreptul de a numi prim-ministrul și și-a exercitat atribuțiile în limitele legii, fără a susține în mod explicit acțiunile fasciste sau violente ale regimului.

Sursa articol