Reforma sistemului de sănătate: între visul autonomiei financiare și realitatea monopolului CNAS
Lupta pentru o reformă reală în sănătate și pentru o gestionare mai eficientă a fondurilor publice s-a intensificat în ultimele zile, odată cu declarațiile unor lideri din domeniu. În timp ce oficialii de la Ministerul Sănătății vorbesc despre schimbări fundamentale, punctul de vedere al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) aduce în prim-plan o perspectivă diferită, mai realistă și mai orientată spre consolidarea actualei organizații.
Visul autonomiei și realitatea monopolului
Horațiu-Remus Moldovan, șeful CNAS, a subliniat, duminică seară, că adevărata reformă a sistemului de sănătate nu implică doar “spargerea monopolului CNAS”, ci are ca scop “autonomia reală a asigurărilor de sănătate și cheltuirea corectă a banilor pentru pacienți”. Această declarație vine ca un răspuns ferm la intențiile exprimate de ministrul Sănătății, care, sâmbătă, a declarat pentru G4Media că intenționează să implementeze schimbări majore în sistem, inclusiv deschiderea pieței pentru noi operatori sau fonduri private.
Reacția oficialului CNAS reflectă îngrijorarea că o reformă superficială sau ideea de a sparge monopolul instituției ar putea să nu rezolve problemele fundamentale ale sistemului de sănătate din România. Din contră, Moldovan afirmă că o adevărată schimbare trebuie să însemne consolidarea verticalei de administrare a fondurilor, precum și o gestionare transparentă și eficientă a resurselor.
Contextul și istoricul reformelor din sănătate
De-a lungul anilor, sistemul de sănătate din România s-a confruntat cu o serie de crize și de încercări de reformă, multe dintre ele având ca scop fie creșterea calității serviciilor, fie reducerea cheltuielilor publice. În ultimul deceniu, principalele inițiative s-au concentrat pe digitalizare, extinderea serviciilor de sănătate primară și încercarea de a crește rolul asiguratului în gestionarea propriilor beneficii.
Însă, nerealizarea unor reforme suficiente a dus, frecvent, la perpetuarea unor probleme majore: lipsa fondurilor suficiente, birocratia excesivă și alocarea ineficientă a resurselor. În acest context, ideea deschiderii sistemului către alternative private sau către concurență a fost promovată ca soluție extrem de promițătoare, însă această viziune a avut parte, pe alocuri, de critici din partea celor care consideră că sistemul trebuie mai degrabă consolidat și adaptat, decât desființat.
De ce păstrarea monopolului nu e soluția.
Deși declarațiile oficialilor indică un voință clară pentru reforme, realitatea din teren arată cât de fragil este conceptul de “autonomie” în contextul actual. CNAS operează în principal pe baza unui sistem de reguli și financiare centralizate, cu atribuții de control și monitorizare strictă. Pentru mulți experți, spargerea monopolului nu va aduce automat beneficii, dacă nu va fi însoțită de măsuri concrete de digitalizare, transparență și responsabilizare.
„Autonomia reală a asigurărilor de sănătate și cheltuirea corectă a banilor pentru pacienți” reprezintă idealul spre care ar trebui să tindă orice reformă. Dar această autonomie se poate realiza doar dacă există o reorganizare profundă a modului în care sunt alocate resursele și dacă pacienții sunt implicați în procesul decizional. În cazul de față, opinia principală rămâne că, fără consolidarea controlului și creșterea transparenței, disensiunile și pierderile de fonduri vor continua să perpetueze problemele cronice ale sistemului de sănătate din România.
În ultimele zile, vocile din sistemul de sănătate par să fie tot mai împărțite. În timp ce unele forțe promovează ideea unor reforme ample, alte voci, precum cea a președintelui CNAS, aduc în discuție necesitatea de a rămâne ancorați în realitate și de a ajusta, mai degrabă, sistemul existent, decât a încerca schimbări radicale. Perspectivele pentru următorii ani rămân în suspensie, dar cert este că discuția privind eficiența, transparența și sustenabilitatea sistemului de sănătate din România este departe de a se încheia.
