Satul Vidreni, situat în județul Cluj, nu a avut niciodată un număr mare de case, fiind format din aproximativ 14-15 imobile, dar în urmă cu circa 40-50 de ani, aici trăiau peste 100 de oameni. În prezent, pe ulițele satului mai rămâne doar un singur locuitor, Ioan Matiș, relatează sursele locale.
„Eu mai locuiesc aici, în vârful dealului, unde e doar o familie de două persoane, pentru că fiicele mele s-au căsătorit și au plecat. Aici e casa mea părintească. În trecut, erau 15 familii. Sunt pensionat de boală din 2019 și, de prin 2001, sunt singur, după ce m-am despărțit de nevastă. Am crescut trei copii fără ea. Fetițele mele s-au căsătorit între timp, au plecat din sat, iar băiatul a plecat și el în 2014”, povestește bărbatul.
El își amintește momente din trecut, precum și povești spuse de strămoși.
„Duminică dimineața plecam pe la ora 8 și ajungeam în biserică, situată la circa 7 km. La sărbători, se dansa hora țărănească până noaptea, aproape până la ora 4. Se spune că pe vremuri, pe timpul haiducilor, doi frați din județul Alba, de la Vidra, au trecut pe aici. Se pare că unul s-a stabilit aici, iar celălalt în altă parte, iar denumirea de Vidreni provine de la Vidra”, povestește Ioan Matiș.
Privirea lui se întunecă când observing coastele care odinioară erau pline de viață.
„Bătrânii au murit, tinerii au plecat și cei rămași nu mai revin înapoi”, adaugă el.
Deși este singur în satul uitat de lume, bărbatul spune că i se pare bine așa, pentru că s-a obișnuit cu liniștea.
„De ce să-mi fie urât aici? Nu sunt eu destul de urât? De ce să-mi fie urât?! Aici m-am născut, aici am crescut, și îmi place, precum un animal sălbatic în pădure. De când mă știu, stau aici”, afirmă el.
