Posibila criminalizare a minorilor: un risc real pentru sistemul de justiție și protecție socială din România
Intervenția recentă a unor oficiali și experți din domeniul justiției și protecției sociale a stârnit un val de dezbateri în România, odată cu propunerea de a modifica legislația pentru a încadra minorii care comit infracțiuni grave în categoria infractorilor adulți. O astfel de măsură ar putea avea consecințe grave asupra sistemului de reabilitare și protecție a minorilor vulnerabili, mai ales într-un context marcat de resurse insuficiente și infrastructură minimală pentru gestionarea cazurilor de delicvență juvenile.
Riscul de a crea un cerc vicios al delincvenței
Experții atrag atenția că această măsură ar putea „deschide un cerc vicios al delincvenței”. În opinia lor, încadrând minorii în categoria infractorilor periculoși, s-ar putea sfârși prin a le limita accesul la reabilitare, încurajând astfel recidiva. În plus, aceștia consideră că măsura poate duce la stigmatizarea minorilor, ceea ce are efecte negative asupra reintegrării sociale ulterioare. Într-un sistem în care intervențiile de prevenție și intervenție timpurie sunt deja deficitare, astfel de schimbări pot agrava situația, în loc să o îmbunătățească.
Sistemul românesc de protecție și reabilitare pentru minori – lacune majore
Romania dispunând în prezent de infrastructură minimă pentru gestionarea cazurilor de delicvență juvenilă, specialiștii avertizează că orice măsură drastica riscă să devină ineficientă sau chiar dăunătoare. În ciuda eforturilor naționale, serviciile de protecție socială, centrele de reeducare și sistemul judiciar pentru minori sunt încă subfinanțate și lipsesc de resurse esențiale pentru a asigura o intervenție specializată și adaptată nevoilor tinerilor aflați în situații delicate.
Din aceste motive, experții susțin că orice tentativă de a reintroduce măsuri dure, precum încadrerea minorilor în categoria infractorilor adulti, trebuie analizată cu maximă atenție și în concordanță cu realitatea infrastructurii existente. “În momentul de față, sistemul românesc de protecție a minorilor nu are suficiente resurse pentru a face față unui asemenea val de cazuri complexe,” explică specialiștii, subliniind nevoia unor politici bazate pe prevenție și reintegrare, mai degrabă decât represalitate.
Perspective și perspective
Deoarece dezbaterile continuă și în cercurile politice, această propunere rămâne în centrul atenției ca un subiect de extremă sensibilitate socială și juridică. În timp ce unele voci susțin aplicarea unor măsuri ferme pentru combaterea delincvenței juvenile, majoritatea experților insistă pe un model centrat pe prevenție, suport social și intervenții psyhosociale.
Unii analizează chiar posibilitatea ca, dacă legislativele vor merge înainte cu aceste modificări, să apară riscul ca tinerii vulnerabili să fie traSați ca infractori într-un mod ireversibil, cu consecințe pe termen lung asupra dezvoltării lor și a societății în ansamblu. Contextul actual, cu resurse insuficiente și un sistem de protecție socială precar, face ca orice încercare de reformă profundă să necesite o abordare holistică și bine fundamentată.
Pe măsură ce dezbaterea se intensifică, perspectivele pentru o reformă echilibrată devin tot mai complexe. Între dorința de a se asigura siguranța publică și necesitatea de a proteja drepturile și șansele de reabilitare ale minorilor, autoritățile și experții trebuie să găsească echilibrul corect. În speranța unei soluții care să răspundă atât nevoilor sociale, cât și celor de justiție, se impune o analiză atentă și o consultare largă cu actorii implicați, pentru a evita riscurile unei politici sociale și penale inadecvate.
