Orașul ascuns al Bucureștiului devine subiect de observație internațională, odată cu lansarea unui documentar realizat de televiziunea franco-germană ARTE. Filmul, difuzat din 21 ianuarie, meditează asupra unui fenomen uitat: dispariția treptată a patrimoniului arhitectural al capitalei, în contextul unei presiuni imobiliare exacerbante și a unei nepăsări generale. În centrul acestei povesți se află Alex Iacob, cunoscut sub pseudonimul „Reptilianul,” un pasionat explorator al clădirilor abandonate, care de peste 16 ani pătrunde în labirintul imobilului uitat pentru a documenta și înțelege dincolo de aparențe.
### Explorarea Bucureștiului uitat, o pasiune începută din curiozitate
Alex Iacob a intrat pentru prima dată în clădirile abandonate ale orașului acum mai bine de un deceniu și jumătate. La început, demersul său nu a fost altceva decât o explorare simplă, motivată de curiozitate față de ceea ce se ascunde în spatele zidurilor prăfite și a ușilor încuiate. În timp, ceea ce a început ca un hobby a devenit un proiect sistematic de arhivare a ceea ce rămâne din arhitectura Bucureștiului. Denumit „urbex” — explorare urbană — acest gen de activitate a evoluat în cercetare și documentare, cu un aport semnificativ în păstrarea memoriei orașului, chiar dacă ea se ascunde în ruine.
Pentru Iacob, aceste spații nu reprezintă doar niște site-uri părăsite, ci adevărate camere de reflecție. „Spațiile abandonate funcționează ca niște camere de reflecție unde orașul își arată fisurile reale și memoria nealterată de intervenții moderne,” explică el, subliniind importanța păstrării acestor locuri pentru înțelegerea istoriei urbane, profund afectată de proiectele de modernizare și de ignorarea patrimoniului.
### De la curiozitate la cercetare simbolică
Proiectul său nu s-a oprit însă la simple fotografii și notițe. În paralel, Iacob a inițiat o cercetare vizuală și simbolică despre arhitectura veche a Bucureștiului, concentrându-se pe simbolurile ascunse în detaliile elaborate ale clădirilor de faimă ale epocii Belle Époque. Acesată, denumit „Omul Verde,” cercetarea are drept scop identificarea și interpretarea motivației din spatele stilului vegetal și figurat care apare frecvent pe fațadele acestor edificii. Simbolul, care combină elemente umane și vegetale, pare să rezoneze cu o conexiune profundă între natura și identitatea arhitecturală bucureșteană, o punte tacită către trecutul său cultural și spiritual.
Documentarul de la ARTE poartă publicul prin această călătorie de descoperire, revelând o lume ascunsă în straturi de praf și uitare, în timp ce exposéează fragilitatea unui patrimoniu în prag de dispariție. În același timp, proiectul „Omul Verde” ilustrează eforturile de documentare și interpretare a acestor simboluri, sperând că vor putea avea o contribuție la conștientizarea valorii arhitecturii istorice și la demararea unor măsuri de conservare.
### Între patrimoniu și presiunea dezvoltării urbane
Dispariția treptată a clădirilor istorice nu mai este doar un fapt local, ci un fenomen de interes internațional. Bucureștiul, un oraș cu o istorie vie și complexă, se află într-un proces accelerat de transformare urbană, adesea în detrimentul patrimoniului arhitectural. Filmele și documentarele precum cel al ARTE aduc în prim-plan această realitate, provocând o dezbatere cu privire la gradul de protecție și valorificare a moștenirii trecutului.
Ce urmează pentru orașul ascuns al capitalei? Rămâne de urmărit dacă aceste inițiative culturale și cercetări noi vor servi drept catalizatori pentru o mai bună conștientizare și pentru măsuri reale de conservare. Într-o țară în care istoria urbană a fost adesea lăsată în urmă, claritatea acestor imagini și analize poate deveni tot mai importantă pentru redefinirea unui viitor în care patrimoniul nu va mai fi perceput doar ca un vestigiu, ci ca parte integrantă a identității și identitarului urban.
