O rozătoare considerată dispărută de 11 milioane de ani a fost redescoperită în jungla din Laos, spre surprinderea cercetătorilor. Animalul, asemănător unui șobolan și botezat „șobolanul de stâncă laotian”, a fost inițial catalogat ca o nouă specie, dar studiile ulterioare au dezvăluit o poveste evoluționară fascinantă.
O „fosilă vie” în plină junglă
Primele semnale ale existenței acestui animal misterios au apărut în 1996, când biologul Robert Timmins a descoperit rozătoare neobișnuite în piața Thakhek din Laos. Ulterior, au fost găsite cranii și fotografii obținute de la localnici, precum și fragmente de maxilar recuperate din excrementele unor bufnițe. Specimenele au fost trimise la Natural History Museum din Londra. Inițial, cercetătorii le-au clasificat ca o specie complet nouă, datorită diferențelor semnificative față de rozătoarele cunoscute. Totuși, analiza amănunțită a colecțiilor de fosile a schimbat complet direcția cercetării.
Cercetătorii au observat asemănări izbitoare între craniul rozătoarei și fosilele descoperite în Pakistan, India, Thailanda, China și Japonia, datate din Oligocenul timpuriu până în Miocenul târziu. Astfel, într-un studiu publicat în 2006, s-a concluzionat că animalul reprezintă singurul supraviețuitor al unei familii antice de rozătoare, Diatomyidae, considerate dispărute de aproximativ 11 milioane de ani. Această descoperire a fost un exemplu remarcabil al fenomenului numit „efectul Lazăr”, sau „fosila vie”, când o specie dispare din evidența fosilelor pentru o perioadă lungă, dar reapare ulterior.
Cum arată și cum se comportă „șobolanul de stâncă laotian”?
„Șobolanul de stâncă laotian” are un aspect fizic unic, combinând trăsături de veveriță și șobolan. Spre deosebire de rudele sale, animalul nu este adaptat pentru cățărat. Acesta preferă să alerge peste formațiunile de calcar, adoptând o mișcare legănată, similară unei rațe.
După publicarea studiului din 2006, cercetătorii David Redfield și Uthai Treesucon au reușit să filmeze un exemplar viu în mediul său natural, oferind dovezi concrete ale existenței speciei. Lucrând cu ghizi locali, în apropierea graniței cu Thailanda, au fotografiat și înregistrat animalul înainte de a-l elibera în habitatul său stâncos. Această descoperire demonstrează importanța cunoștințelor locale și indigene în cercetarea științifică. În timp ce biologii analizau specimene în laboratoare, localnicii erau familiarizați cu acest animal, ca și cu un șobolan obișnuit.
Un raport din 2006 din revista Science a subliniat importanța studiului, catalogând descoperirea ca fiind „un exemplu deosebit de impresionant al efectului Lazăr la mamiferele moderne”.
Sursa: Descopera
