Afacerea drumului forestier din Pădurea Băneasa escaladează conflictul juridic între Romsilva și Ministerul Mediului
Tensiunile între regia națională Romsilva și autoritățile de mediu au atins un nou nivel în cazul drumului forestier din Pădurea Băneasa, un proiect care, de ani de zile, ridică semne de întrebare privind legalitatea și intențiile din spatele mișcărilor imobiliare. Recent, Ministerul Mediului a prezentat concluziile raportului Corpului de Control, acuzând Direcția Silvică Ilfov de încălcări grave, în timp ce Romsilva contrazice vehement aceste afirmații, invocând documente din perioada comunistă menite să justifice situația actuală a infrastructurii.
Legislație veche versus realitate modernă
Ministerul a susținut că traseul vizat nu este o construcție nouă, ci o infrastructură veche, abandonată, pentru care nu există documente legale de utilizare sau reabilitare. Raportul de control denunță faptul că drumul ar fi fost construit și întreținut ilegal, fiind utilizat fără un aviz clar și fără aprobările necesare, implicind astfel riscuri pentru protecția mediului și pentru legalitatea activităților silvice. Mai mult, în cazul în care aceste acuzații se vor confirma, urmează demolarea lucrărilor și readucerea terenului la starea inițială, inclusiv reîmpădurirea zonei afectate.
Însă, reprezentanții Romsilva aduc în prim-plan o serie de documente și acte emise în urmă cu aproape jumătate de secol, ce contrazic acuzele. Ei susțin că drumul forestier, denumit D66 F002, a fost dat în folosință în 1974, fiind menționat în amenajamente silvice din anii 1974 și 1982 ca „alee modernizată pentru vehicule” și „drum forestier și de agrement”. Potrivit conducerii regiei, acest drum nu a fost niciodată retrocedat, fiind încă proprietate publică a statului și administrat de Ocolul Silvic București. În plus, invocă Hotărârea din 1972 a Guvernului, care ar fi menținut în vigoare statutul drumului, fără a fi abrogată însăși legislația acelor vremuri.
Discrepanțe și mistere în documente
Contradicțiile majore apar însă la nivelul documentelor de planificare silvică din ultimele decenii. Regia admit că, în 1991, a apărut o discrepanță în actele oficiale, provocată de o „eroare materială” în amenajamentul silvic, ce a transformat parțial traseul din hartă, deși suprafața de teren de 0,89 hectare ar fi rezistat în evidențele oficiale. Această problemă, aparent minoră, a fost aparent corectată abia în 2020, odată cu finalizarea noului amenajament silvic, iar documentul a fost avizat în 2023 de către autoritățile competente.
Cu toate acestea, Ministerul Mediului și inspectorii săi consideră aceste justificări insuficiente și suspectează că interesele imobiliare și presiunea rezidenților din cartierul Greenfield au influențat deciziile. În opinia lor, toate lucrările de reparație și întreținere au fost efectuate fără o autorizație clară, iar lipsa unor avize pentru schimbarea categoriei de folosință și pentru reabilitarea drumurilor ar demonstra o încălcare gravă a legislației.
Miza imobiliară și presiunea comunității locale
Dosarul devine și mai complex prin implicarea intereselor imobiliare. Drumul în discuție asigură access secundar pentru mii de locuitori din cartierul Greenfield, o zonă recent dezvoltată, dar în continuare contestată din punct de vedere legal. Reprezentanții rezidenților și ai companiilor imobiliare susțin că deciziile instanțelor favorizează în mod implicit interesul lor, iar procesul de reîmpădurire, solicitat cu insistență de Ministerul Mediului, riscă să elimine posibilitatea de a putea tranzita cu mașina zona, transformând astfel conflictul într-un duel juridic și pragmatic.
Acuzațiile grave din partea Corpului de Control ale Ministerului Mediului nu au fost însă ignorate de oficialii Romsilva, care avertizează asupra unei rupturi procedurale și ilegale între conducerea centrală și administrația județeană a regiei. Potrivit acestora, lucrările de reabilitare s-au realizat fără aprobări din partea conducerii centrale, ceea ce poate duce la anularea contractelor încheiate și la demolarea infrastructurii existente, inclusiv a segmentului de drum aferent zonei rezidențiale.
În timp ce procesul încă se desfășoară în instanțe, în spatele cortinei acțiunilor juridice și administrative, interesul pentru exploatarea și controlul acestei porțiuni de pădure pare să fie mai mult decât unul de mediu. Presiunea crește, iar perspectiva de a transforma terenul într-o zonă exclusiv protejată pare tot mai aproape, pe măsură ce autoritățile încearcă să limiteze influența factorilor locali și să stabilească clar cine are dreptate în această dispută legată de porțiunea de împrejurimi.
Ultimele evoluții sugerează că acest conflict va continua să fie în centrul atenției, atât în plan juridic, cât și în cel al intereselor imobiliare, într-un joc al intereselor și legilor vechi și noi, iar deciziile finale vor fi decisive pentru viitorul pădurii Băneasa.
