România se află, din nou, în fața unei dispute aprinse între Primăria Sectorului 1 și compania de salubritate Romprest, în contextul unei greve de lungă durată și al încercărilor de a reglementa termenii contractelor de gestionare a deșeurilor. Deciziile luate de autoritățile locale ridică suscitări și controverse, în timp ce compania de salubritate avertizează asupra unui prejudiciu uriaș, cel mai recent estimat la peste un miliard de lei.
Contractul de salubrizare, punctul de pornire al conflictului
Primăria Sectorului 1 a făcut recent un pas important în planul de a-și reafirma controlul asupra serviciilor de salubritate, anunțând că contractul cu Romprest, încheiat în 2008 pentru o durată de 25 de ani, a expirat în iunie 2026. Într-un proiect de hotărâre supus votului joi, 19 februarie, consiliul local urma să acorde primarului dreptul de a transmite oficial încetarea acordului și de a comunica acestei decizii către partenerii și autoritățile competente. În teorie, această mișcare ar fi trebuit să marcheze un simplu pas procedural, dar în realitate aiv produs un val de reacții din partea operatorului de salubritate, ce avertizează că această schimbare ar putea duce la prejudicii de peste un miliard de lei.
Romprest contestă termenul de expirare asumat de autoritățile locale, invocând o interpretare unilaterală a unui act adițional la contract, acte care, conform lor, nu ar fi fost niciodată în vigoare. Disputa derivă din diferențe de interpretare asupra legalității și a efectelor juridice ale documentelor semnate, respectiv a unui act adițional negociat în 2012. Primăria susține că actul aduce clarificări și produce efecte juridice, în timp ce operatorul afirmă că și acest document este invalid, întrucât actul respectiv avea o condiție suspensivă clară, pe care nu a fost niciodată îndeplinită.
Context legal și istoric complicat
De-a lungul timpului, relația contractuală dintre Romprest și Sectorul 1 s-a complinș de tensiuni, în special după ce, în 2009, Consiliul Concurenței a apreciat că perioada contractuală semnată inițial era excesiv de lungă și nepotrivită din punct de vedere legal. La vremea respectivă, instanțele au decis reducerea duratei contractului, iar negocierile ulterioare au vizat ajustări ale termenilor și clauzelor. În 2012, primăria a negociat un act adițional, prevedând reducerea perioadei, dar și extinderea duratei, în funcție de finalizarea anumitor investiții, cum ar fi stația de sortare a deșeurilor.
Totuși, drepturile operatorului sunt contestate de primărie, mai ales în contextul în care Romprest nu a reușit să finalizeze stația de sortare, contrar promisiunilor formulate în acte și în instanță. În plus, Curtea de Apel București a respins acțiuni ale companiei în 2015, afirmând că solicitările acesteia lipseau de interes pentru cauza de fond. În ciuda acestor blocaje, Romprest a continuat să susțină că are drepturi exclusiviste asupra serviciilor de sortare, invocând actul adițional din 2012, precum și o serie de procese câștigate împotriva primăriei, cu o acumulare de datorii de peste 116 milioane de lei.
Riscul unui prejudiciu major și implicațiile pentru populație
Reacția companiei a fost dură, avertizând că presiunea administrativă poate aduce un prejudiciu de peste un miliard de lei, aproape dublul valorii totale a serviciilor de salubritate pentru următorii șapte ani. Romprest nu ezită să pună responsabilitatea pe umerii consilierilor locali și a primarului, susținând că cei care vor aproba decalajul se vor răspunde personal pentru consecințele financiare ale acestei decizii.
Liderii locali și operatorul de salubritate au avut, de-a lungul anilor, conflicte care au degenerat în blocaje grave chiar și în perioada deszăpezirii, când numărul de utilaje pregătite a fost redus drastic, iar compania a fost criticată pentru întârzieri și costuri exagerate. Anul trecut, după schimbarea administrației, au fost adoptate măsuri speciale, cum ar fi plăți zilnice de 20.000 de euro pentru utilaje de deszăpezire, chiar dacă zăpada a fost modestă sau aproape inexistentă.
În fața acestor provocări, sectorul 1 pare să fie într-un punct de inflexiune, unde deciziile administrative pot avea repercusiuni semnificative asupra bugetului local, dar și asupra sănătății mediului și a sănătății populației. Perspectivele pentru următoarele luni rămân incert, în condițiile în care instanțele continuă să analizeze legalitatea actelor și interpretările lor, pe fondul unui conflict de durată și complex. În cele din urmă, un lucru este clar: disputa nu va fi ușor de soluționat, iar cetățenii vor resimți în cel mai direct mod efectele acestei bătălii juridico-administrative.
