Încrederea românilor în organizațiile neguvernamentale rămâne la un nivel precaut, în ciuda multiplelor crize sociale și economice care au zguduit țara în ultimii ani. Concluziile unui recent sondaj realizat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) arată că aproximativ jumătate dintre români arată în continuare un grad moderat de încredere în ONG-uri, chiar și în contextul unei percepții derutante și a unei polarizări accentuate în societatea românească.
Pentru cine muncesc organizațiile neguvernamentale?
În condițiile în care încrederea în instituții a scăzut semnificativ, iar discursul public oscilează între scepticism și resemnare, ONG-urile apar ca un factor de stabilitate, dar și de incertitudine. Sondajul indică faptul că, deși există un grad de scepticism, acesta nu a crescut semnificativ față de cifrele din anii precedenți. “Nivelul de încredere al populației în organizațiile neguvernamentale se menține în jur de 50%”, notează cercetătorii, sugerând o acceptare relativ stabilă, dar una care nu poate fi considerată drept o confirmare entuziastă a rolului acestor entități în societate.
Această stare de fapt coincide cu un mediu social marcat de multiple crize – economice, sanitare și politice – și de polarizare. În condițiile în care încrederea în politicieni și în instituțiile publice scade progresiv, ONG-urile au devenit, chiar dacă temporar, piloni de sprijin pentru anumite segmente ale societății. Cu toate acestea, sondajul relevă că opinia publică rămâne prudentă și poate chiar suspicioasă față de anumite inițiative, influențată de o percepție generalizată a lipsei de transparență și de implicare autentică din partea acestor organizații.
Neîncrederea și percepția despre rolul ONG-urilor în societate
Chiar dacă nivelul de încredere stabilit în jurul valorii de 50% pare să fie un compromis între scepticism și acceptare, percepția generală asupra ONG-urilor nu este uniform pozitivă. O parte semnificativă a populației vede organizațiile neguvernamentale ca fiind parte a unui sistem influențat politic sau ca fiind interesate mai mult de imagine decât de soluționarea problemelor reale ale comunităților.
Unele voci susțin că această relativă stabilitate în încredere poate fi explicată prin faptul că ONG-urile activează în domenii esențiale pentru societate, precum protecția socială, sănătatea sau mediul, și că anumite cazuri de transparență și rezultate concrete au consolidat, într-un mod limitat, percepția pozitivă. Alții, însă, avertizează asupra riscului unei apatie sau a unei deziluzii generale, dacă aceste organizații nu vor reuși să demonstreze mai multă transparență și implicare reală.
Contextul social: de la încredere la scepticism
Criza asistată, pandemia și tensiunile politice au accentuat sentimentul de nesiguranță în rândul românilor, ceea ce a amplificat dificultățile întâmpinate de ONG-uri în a-și demonstra legitimitatea și eficacitatea. În acest mediu, aceste organizații au fost adesea percepute atât ca soluții, cât și ca potențiale surse de manipulare sau de interes personal.
De altfel, încrederea în entitățile civice a fost, pe alocuri, influențată de dezinformare și de scandaluri interne, care au suprimat sau au întârziat procesul de consolidare a unei relații asumate cu comunitățile. În absența unor mecanisme clare și eficiente de verificare, opinia publică a rămas suspicioasă, chiar dacă din punct de vedere procentual, încrederea nu a scăzut drastic.
În timp ce autoritățile și societatea civilă analizează următorii pași pentru reconsolidarea încrederii, experiența recentă a arătat cât de fragilă este această balanță. Pe măsură ce ne îndreptăm spre noi provocări și în fața unei societăți polarizate, locul ONG-urilor în formarea și modelarea opiniei publice rămâne un punct de interes pentru specialiști și pentru decidenți. Chiar dacă unii continuă să privească aceste organizații cu scepticism, realitatea din teren arată că ele pot, în condiții adecvate, să joace un rol constructiv, dacă vor reuși să câștige sau să recâștige încrederea publicului.
Aceasta rămâne, totuși, o miză pentru anii următori, într-o societate în care, dincolo de cifre și sondaje, încrederea reprezintă fundamentul unei democrații sănătoase și a unui sistem de sprijin eficient pentru cei vulnerabili.
