Conform Cursdeguvernare.ro: România și Bulgaria, pornind pe aceeași traiectorie europeană pentru investiții în stocarea energiei, au ajuns în puncte diametral opuse din cauza strategiilor diferite. În timp ce Bucureștiul și-a direcționat resursele spre producția intermitentă de energie, pe baza surselor regenerabile, Sofia a optat pentru o abordare mult mai robustă în ceea ce privește capacitățile de stocare.
Diferențe majore în alocarea fondurilor
Bulgaria a demonstrat o viziune clară prin alocarea a peste 600 de milioane de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) exclusiv pentru stocarea energiei. La aceasta se adaugă o investiție suplimentară de 1,2 miliarde de euro, demonstrând un angajament ferm în consolidarea infrastructurii energetice. Această abordare a pus accentul pe crearea de rezerve stabile, capabile să compenseze fluctuațiile.
Abordarea românească: producție intermitentă și întârzieri
În contrast, România a preferat să subvenționeze masiv capacitățile de producție intermitentă, precum parcurile fotovoltaice și eoliene. Totodată, dezvoltarea unor centrale pe gaz, esențiale pentru stabilitatea sistemului, a fost amânată repetat. Această strategie a lăsat sistemul energetic național mai vulnerabil la șocuri și la variabilitatea producției din surse regenerabile, creând dependență de importuri în perioadele de vârf.
Decizia Bulgariei de a prioritiza stocarea energiei, completată de investiții substanțiale, reflectă o înțelegere a necesității de a echilibra sistemul energetic pe fondul tranziției verzi. Această strategie asigură o flexibilitate sporită și o mai mare siguranță în alimentarea cu energie. România, pe de altă parte, pare să fi ratat oportunitatea de a consolida stâlpii de bază ai securității energetice.
Contrar exemplului bulgăresc, unde accentul a căzut pe consolidarea infrastructurii de stocare, România a subvenționat, în mare parte, creșterea capacităților de producție eoliană și fotovoltaică. Această orientare către surse intermitente, fără o corespondentă adecvată în capacități de stocare sau centrale pe gaz care să preia rolul de rezervă, creează riscuri suplimentare pentru stabilitatea aprovizionării. Întârzierile în implementarea proiectelor de centrale pe gaz au amplificat aceste riscuri.
Situația din cele două țări subliniază importanța unei strategii energetice echilibrate. În timp ce investițiile în regenerabile sunt vitale pentru decarbonizare, securitatea energetică necesită și capacități de stocare performante și surse convenționale flexibile, care să asigure continuitatea alimentării în orice condiții. Succesul Bulgariei în acest domeniu merită analizat cu atenție de către factorii de decizie din România.
Sursa: Cursdeguvernare.ro
