România, țara cu cele mai grave cifre din Uniunea Europeană în ceea ce privește cancerul de col uterin, se confruntă cu o tragedie care pare să se acapareze tot mai mult de existența femeilor sale. În fiecare zi, șase românce pierd lupta cu această maladie devastatoare, o realitate dureroasă ce plasează țara noastră în poziția fruntașă a clasamentului european în incidență și mortalitate cauzate de cancerul de col uterin.
Statisticile alarmante indică faptul că, în prezent, peste 2.000 de femei din România sunt diagnosticate anual cu această formă de cancer, iar rata mortalității rămâne extrem de ridicată. Cea mai tânără pacientă a avut numai 19 ani, o dovadă dureroasă a faptului că această boală afectează din ce în ce mai devreme femeile românești. Pentru multe dintre ele, la momentul diagnosticării, șansele de supraviețuire sunt reduse, iar lupta împotriva bolii devine una de timp și circumstanțe.
Incidența alarmantă și lipsa prevenției
Unul dintre principalele motive pentru creșterea continuă a cazurilor de cancer de col uterin în România îl reprezintă lipsa unor programe de screening eficiente și accesibile pentru toate categoriile sociale. În timp ce în alte state europene prevenția devine primul pas în combaterea bolii, în România, multe femei află prea târziu despre boala lor, în stadii avansate ale evoluției cancerului. Astfel, atunci când simptomele apar, deseori este deja prea târziu pentru intervenții simple și eficiente.
Medicii avertizează că această situație se datorează, în principal, lipsei unei educații suficiente despre importanța controalelor periodice și a vaccinării împotriva HPV, virusul sexual ce este responsabil de cele mai multe cazuri de cancer de col uterin. “Vaccinarea și screening-ul precoce pot reduce semnificativ numărul de cazuri și de decese cauzate de această maladie,” explică specialiștii. Însă, departe de a fi un standard, aceste măsuri rămân insuficient promovate și accesibile pentru majoritatea femeilor din România.
Impactul psihologic și social asupra familiilor
Durerea resimțită de familiile femeilor pierdute este de nedescris. Poate cea mai tragică veste este că, în multe cazuri, boala a fost tratată prea târziu, iar suferința femeilor s-a sfârșit în extinsul tău al unei morți care putea fi prevenită. Pentru fiecare femeie pierdută, sunt familii distruse, lideri de familie și părinți învățați cu durerea de a pierde o ființă dragă mult prea devreme.
Reprezentanții spitalelor oncologice trag semnale de alarmă și solicită o mobilizare urgentă a responsabililor pentru implementarea unor programe de screening și educație la scară națională. Ei subliniază faptul că investițiile în prevenție ar putea salva multe vieți și ar putea rezolva o parte din povara socială și economică a acestei boli.
România are nevoie urgent de o strategie clară, de resurse și de implicarea autorităților, pentru ca imaginea alarmantă a statisticilor să nu devină o normalitate. Este timpul ca această tragedie să fie privită ca un semnal de alarmă pentru întregul sistem de sănătate și pentru societate, pentru ca măsurile preventive să devină prioritatea nr. 1. În definitiv, fiecare dată când o femeie pierde lupta cu cancerul de col uterin, nu pierdem doar o pacientă, ci pierdem o parte din viitorul țării noastre. Întrebarea este: vom reuși să schimbăm acest curs înainte ca următoarele cifre să devină și mai sumbre?
