Conform Mediafax: Europa, China, Japonia și Coreea de Sud se confruntă cu o provocare demografică majoră: o rată a natalității în scădere, un număr tot mai mare de pensionari și o populație activă diminuată. Cu toate acestea, o nouă cercetare condusă de laureatul Nobel Daron Acemoglu sugerează că această ecuație economică ar putea fi mult mai complexă decât se credea inițial.
Cum lipsa oamenilor stimulează productivitatea
O analiză a evoluțiilor demografice și economice din ultimele șapte decenii contrazice presupunerea că o natalitate redusă duce automat la o creștere economică mai lentă. Studiul, publicat în această vară, indică faptul că țările cu mai puțini copii au înregistrat, în medie, o creștere mai rapidă a Produsului Intern Brut (PIB) pe adult de vârstă activă. În Statele Unite, regiunile cu o natalitate mai scăzută au experimentat, de asemenea, o creștere mai accelerată a salariilor, fără a se observa un efect negativ asupra PIB-ului agregat sau a veniturilor totale în datele istorice analizate.
Explicația centrală a lui Acemoglu este simplă: atunci când forța de muncă devine mai greu de găsit, munca capătă o valoare sporită. Acest lucru creează un stimulent puternic pentru companii să investească în tehnologii care permit unui număr mai mic de angajați să producă mai mult. O fabrică se poate adapta prin achiziționarea de utilaje mai performante, automatizarea proceselor și reorganizarea activității pentru a crește productivitatea fiecărui angajat. Cercetătorii au observat acest tipar, cu țări și regiuni cu natalitate scăzută producând mai multe brevete pentru tehnologii care economisesc muncă și extinzându-și rapid activitățile în sectoarele high-tech. S-a constatat, de asemenea, o creștere mai rapidă a productivității totale a factorilor de producție, un indicator cheie al eficienței economice.
Teoria poate fi rezumată astfel: mai puțini tineri conduc la o forță de muncă mai rară, ceea ce duce la salarii și costuri ale muncii mai mari. Aceasta, la rândul ei, stimulează automatizarea și inovația, rezultând într-o productivitate sporită. Cercetătorii au distins efectul reducerii populației tinere de simpla scădere a numărului total de locuitori, concluzionând că diminuarea generațiilor tinere declanșează o parte importantă a răspunsului tehnologic.
O lume cu tot mai puțini copii
La nivel global, situația demografică se schimbă dramatic. Dacă în 1950 existau aproximativ 3,78 nașteri anual la fiecare 100 de locuitori, în 2025 rata a scăzut la aproximativ 1,71. Organizația Națiunilor Unite estimează că populația globală ar putea începe să scadă în a doua jumătate a acestui secol, marcând primul declin demografic global susținut după epidemiile de ciumă din Evul Mediu.
Situația este deja extremă în economii asiatice precum China, Japonia și Coreea de Sud, țări cu cele mai reduse rate ale natalității. Până în 2050, populația acestora ar putea scădea cu 20%-30%, în timp ce persoanele de peste 65 de ani ar putea reprezenta între 30% și 40% din total.
Implicații și provocări
Această teorie nu neagă provocările asociate cu îmbătrânirea populației. Un număr mai mic de angajați raportat la numărul pensionarilor poate pune o presiune enormă pe sistemele publice de pensii, sănătate și îngrijire a vârstnicilor. Anumite localități se pot confrunta cu pierderi demografice care fac dificilă susținerea infrastructurilor locale, precum școli sau spitale.
Legătura cu noua carte a lui Acemoglu, „What Happened to Liberal Democracy?”, publicată în august 2026, este notabilă. Deși cartea nu tratează direct demografia, ea explorează motivele pentru care democrațiile liberale, care au generat prosperitate și mobilitate socială, pierd sprijinul unei părți tot mai mari a populației. Acemoglu susține că decăderea promisiunii de prosperitate împărțită, degradarea serviciilor publice și sentimentul că deciziile sunt luate de elite îndepărtate au erodat sprijinul pentru liberalism. Soluția propusă este un „working-class liberalism”, axat pe prosperitate comună, locuri de muncă de calitate și o distribuire mai largă a beneficiilor progresului tehnologic.
Un raport Eurostat arată că populația României ar putea scădea de la aproximativ 19,04 milioane de persoane în 2025 la 14,4 milioane în 2100, o reducere de aproximativ 24%. Totodată, România se confruntă cu una dintre cele mai rapide îmbătrâniri din Uniunea Europeană, vârsta mediană crescând cu 8,6 ani între 2005 și 2025. Privind prin prisma teoriei lui Acemoglu, întrebarea pentru România nu este doar cum se oprește declinul populației, ci și cum se adaptează economia. Dacă lipsa angajaților este compensată prin productivitate și tehnologii care amplifică munca, o țară poate prospera chiar și cu mai puțini locuitori. În caz contrar, dacă răspunsul constă în presiune asupra forței de muncă și tehnologii de înlocuire fără creare de activități productive, rezultatul poate fi opusul.
Sursa: Mediafax
