Uniunea Europeană accelerează investițiile în apărare, oferind României o oportunitate majoră. Prin Fondul European de Apărare (EDF), spre 1,07 miliarde euro merg către 57 de proiecte, ce vizează domenii precum dronele, inteligența artificială și integrarea industrială. Pentru România, accentul cade acum pe execuție și pe valorificarea acestei ferestre de oportunitate.
Oportunitatea este reală, cu 634 de entități implicate la nivel european și IMM-urile reprezentând peste 38% dintre participanți. Mai mult de 15 proiecte susțin direct flancul estic, unde România are un avantaj strategic datorită poziției sale geografice și experienței NATO. Specialiștii avertizează că ratarea acestui moment ar putea însemna pierderea unei șanse greu de recuperat.
Transparența, cheia succesului
Accesul la fondurile europene depinde nu doar de capacitatea tehnică, ci și de încredere, care se bazează pe transparență. Transparența atrage parteneri, în timp ce opacitatea blochează colaborarea și descurajează investițiile. Tentația secretizării excesive în domeniul apărării este o eroare, având în vedere că proiectele europene necesită o colaborare largă între universități, start-up-uri și companii. Fără un cadru clar și public, România riscă să rămână în afara jocului. Modelul european impune o deschidere controlată, reguli clare și acces competitiv. Aici, managementul eficient face diferența.
România, deși are idei, se confruntă cu dificultăți în implementare. Este nevoie de unități dedicate pentru scrierea proiectelor, echipe mixte, mecanisme rapide de decizie și leadership stabil. Fondurile EDF se câștigă cu echipe agile, care înțeleg tehnologia și regulile Bruxelles-ului. Structurile administrative lente și fragmentarea instituțională duc la proiecte puține, influență redusă și întârzieri în înzestrarea armatei.
Viteza, un factor strategic
Calendarul european nu așteaptă, iar apelurile competitive vin rapid, cu consorții care se formează la fel de repede. Dacă România reacționează târziu, riscă să devină un subcontractor minor, nu un lider de proiect. Este esențială trecerea de la reacție la inițiativă, prin construirea unui ecosistem care să se conecteze cu cel european. Firmele trebuie să fie capabile să licații competitive, să creeze rețele de parteneriat cu statele UE, să lege industria de cercetare și să ofere acces start-up-urilor. Statul trebuie să joace rolul de orchestrator, nu de blocaj.
Reformă și provocări pentru Romarm
Noua formulă de organizare a Romarm oferă o bază bună, cu accent pe consolidare, proiecte europene și parteneriate. Romarm poate deveni un integrator național de proiecte EDF, platformă pentru consorții internaționale și vector de modernizare industrială. Există riscul interferenței politice. În trecut, intervențiile politice au afectat capacitatea de acțiune a Romarm. Industria de apărare are nevoie de stabilitate și strategie pe termen lung.
Participarea României la EDF arată o integrare reală în rețelele europene de cercetare militară, dar și o poziție secundară în arhitectura industrială a Uniunii Europene. În perioada 2021-2025, România a participat constant în proiecte, atrăgând finanțări moderate. Entitățile românești au fost, în majoritatea cazurilor, parteneri, nu coordonatori. Participarea se face în consorții mari, dominate de actori din Franța, Germania sau Italia. Numărul de proiecte coordonate de România rămâne redus. În 2024, Comisia Europeană a alocat aproximativ 1 miliard de euro pentru noi proiecte în domeniul apărării.
Sursa: Economistul.ro
