Conform Economistul.ro: România riscă să nu construiască centralele pe gaze, asumate în PNRR, după ce a închis centralele pe cărbune, lăsând astfel un gol în capacitatea de producție energetică. Proiectele de la Ișalnița și Turceni, menite să compenseze pierderea capacității pe cărbune, se confruntă cu întârzieri majore și anulări ale licitațiilor, punând în pericol îndeplinirea angajamentelor europene și stabilitatea Sistemului Energetic Național.
Administrația, prioritară în fața investiției
România și-a asumat închiderea centralelor pe cărbune prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și a obținut fonduri europene pentru construirea unor noi capacități pe gaze naturale. Planul prevedea amenajarea unor centrale moderne la Ișalnița (850 MW) și Turceni (475 MW), dar realitatea este că doar închiderea s-a realizat, în timp ce construcția noilor unități este departe de a fi demarată. Pentru realizarea acestor proiecte, au fost înființate societăți mixte și o întreagă structură administrativă, cu consilii de administrație, conduceri executive, consultanți și indemnizații. Cu toate acestea, niciun megawatt-oră nou nu a fost produs, iar investiția în sine a rămas pe hârtie, un exemplu al unei boli cronice a statului român, unde administrația proiectului primează în fața proiectului.
Licitații întârziate și oferte inexistente
Termenele inițiale pentru punerea în funcțiune a centralelor erau anul 2026. În realitate, în 2025-2026, România abia a ajuns la etapa licitațiilor pentru proiectare și construcție. La Ișalnița, societatea de proiect a fost înmatriculată în septembrie 2023, iar contractul de finanțare europeană a fost semnat în februarie 2024. Licitația pentru construirea centralei a fost lansată abia în martie 2025, cu termene de depunere a ofertelor amânate succesiv. Procedura a fost ulterior anulată în februarie 2026 din lipsă de oferte conforme. La Turceni, licitația pentru centrala de 475 MW, lansată în ianuarie 2025, a primit în februarie 2026 o singură ofertă, pentru un contract estimat la aproximativ 525 milioane euro plus TVA. Chiar și în cel mai optimist scenariu, etapa de proiectare și construcție durează aproximativ 36 de luni, ceea ce duce termenul de finalizare dincolo de 2029, depășind cu mult calendarul asumat pentru închiderea cărbunelui.
Creșterea costurilor și deteriorarea fezabilității
În timp ce România temporiza și organiza ședințe despre viitoare licitații, alte state au înțeles urgența și au comandat din timp turbinele și echipamentele necesare. Această întârziere a dus la o creștere masivă a prețurilor echipamentelor, construcțiilor și finanțării, făcând bugetele inițiale insuficiente. Costul total estimat pentru centrala de la Ișalnița a crescut de la 730 milioane euro la aproximativ 755 milioane euro, iar pentru Turceni, de la 410 milioane euro la circa 525 milioane euro plus TVA. Mai grav, întârzierea și creșterea costurilor au deteriorat fezabilitatea economică a proiectelor, transformându-le în investiții mai riscante și greu de finanțat, descurajând astfel partenerii privați. România riscă să rămână cu aproximativ 20 de milioane de euro cheltuiți pe administrație și hârtii, dar fără centralele promise, un monument administrativ al unei tranziții energetice realizate invers.
Sursa: Economistul.ro
