Exclusă din universitate, laureată Nobel: Povestea Ritei Levi-Montalcini
În 1938, regimul fascist al lui Benito Mussolini a introdus legile rasiale în Italia, interzicând evreilor accesul la universități și instituții publice. Printre cei afectați de aceste măsuri s-a numărat și Rita Levi-Montalcini, un medic și cercetător de renume în domeniul neurologiei, care își desfășura activitatea la Universitatea din Torino. Decizia a însemnat o întrerupere bruscă a activității sale academice, dar a marcat și începutul unei cariere extraordinare, încununată cu Premiul Nobel.
De la Torino la un laborator improvizat
Rita Levi-Montalcini s-a născut la Torino, într-o familie evreiască educată. A urmat cursurile Facultății de Medicină din Torino, specializându-se în neurologie și psihiatrie. A lucrat în laboratorul neuroanatomistului Giuseppe Levi, unde a deprins tehnici histologice avansate și metode experimentale pentru studierea dezvoltării sistemului nervos. După excluderea din universitate, a ales să continue cercetarea, în ciuda piedicilor.
Cu ajutorul fratelui său, arhitect, a amenajat un mic laborator în dormitorul casei părintești. A adaptat un incubator de ouă pentru a crește embrioni de pui și a folosit instrumente modificate manual pentru intervenții microscopice fine. În timpul experimentelor, a observat un fenomen semnificativ: introducerea celulelor tumorale în embrioni de pui stimula dezvoltarea exagerată a fibrelor nervoase din apropiere. Această observație a dus la ipoteza existenței unui semnal chimic specific, capabil să influențeze dezvoltarea neuronilor. Persecuțiile din timpul războiului au forțat familia să se ascundă, întrerupând temporar cercetările.
Factorul de creștere nervoasă și recunoașterea internațională
După război, în 1947, embriologul american Viktor Hamburger a invitat-o pe Rita Levi-Montalcini să continue experimentele în Statele Unite. A petrecut peste treizeci de ani în Statele Unite, la Washington University din St. Louis, unde a colaborat cu biochimistul Stanley Cohen. Împreună, au identificat substanța responsabilă pentru creșterea accelerată a fibrelor nervoase, numită ulterior Factorul de Creștere Nervoasă (NGF).
Descoperirea NGF a deschis un nou capitol în neurobiologie, concentrându-se pe mecanismele moleculare care controlează creșterea și supraviețuirea neuronilor. Cercetările au arătat modul în care celulele nervoase primesc și interpretează semnale chimice pentru a se dezvolta corespunzător. În 1986, Rita Levi-Montalcini și Stanley Cohen au fost recompensați cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru această descoperire majoră, un eveniment care a venit la aproape patru decenii după primele experimente efectuate într-un dormitor transformat în laborator.
Rita Levi-Montalcini nu s-a căsătorit și nu a avut copii, dedicându-și întreaga viață cercetării. A continuat să fie activă până la vârsta de peste 90 de ani, a fondat institute de cercetare în Italia și a fost numită senator pe viață în 2001. A murit la Roma, la 30 decembrie 2012, la vârsta de 103 ani. În autobiografia sa, „Elogio dell’imperfezione”, Rita Levi-Montalcini și-a descris anii de izolare nu ca pe o tragedie, ci ca pe o perioadă care i-a oferit libertate intelectuală.
Sursa: Descopera
