Cercetarea românească își stabilește parametrii: Majoritatea institutelor de cercetare performează la un nivel înalt, dar provocările persistă
Rezultatele primei evaluări pe clase de performanță a 27 de instituții și organizații de cercetare din România indică o stare relativ favorabilă, dar cu pă
lări moarte ale sistemului de cercetare național. Potrivit acestei analize, 18 dintre aceste entități se află în categoria I, cea destinată organizațiilor cu nivel ridicat de excelență științifică, în timp ce alte 7 sunt încadrate în categoria a II-a, denotând performanță medie. Această clasificare, realizată conform unui nou sistem de evaluare, deschide dezbateri importante privind direcțiile următoare pentru cercetarea și inovarea din România.
O radiografie a cercetării românești: 18 institute în categoria de top
Rezultatele confirmă, încă o dată, potențialul substanțial al comunității științifice din țară, dar și tendința de a menține o distanță față de nivelurile europene de cercetare. Cei care au fost incluși în categoria I sunt, în majoritatea lor, institute de renume, active în domenii precum tehnologia informației, energia, sănătatea sau științele exacte. Această recunoaștere a performanței în regiunea noastră se datorează, în parte, investițiilor în infrastructură și resurse umane, dar și unor programe naționale de sprijin pentru cercetare.
Însă, chiar dacă 18 organizații sunt considerate performante, acestea reprezintă o minoritate, fiind nevoie de o strategie amplă de susținere pentru ca și celelalte instituții să se plaseze pe un palier superior. În plus, rezultatele notabile nu trebuie confundate cu o stare generalizată de excelență, ci mai degrabă constituie un punct de plecare pentru un parcurs mai ambițios.
Provocările și oportunitățile sistemului de cercetare din România
Raportul reflectă, de asemenea, anumite deficiențe sistemice. În cazul celor 7 institute de cercetare încadrate în categoria a II-a, se observă probleme de infrastructură, atragere de fonduri externe și nivelul de publicare în jurnale internaționale. Este evident că, deși performanța medie nu e un rezultat lipsit de speranță, ea indică necesitatea unor măsuri concrete pentru accelerarea procesului de modernizare și aliniere la standardele europene.
Un alt aspect monitorizat a fost semnificativitatea muncii acestor institute în raport cu nevoile societății românești. Într-un context în care cercetarea trebuie să meargă până la inovație și transfer tehnologic, AstraZeneca, IT sau inginerie devin nu doar domenii de specializare, ci și piloni pentru dezvoltarea economică și socială. În acest sens, autoritățile au anunțat initiate menite să stimuleze cercetarea aplicată, dar rezultatele acestei evaluări releva încă o nevoie vitală: consolidarea colaborărilor între mediul academic, industrie și sectorul guvernamental.
Perspective și următorii pași pentru cercetarea românească
Deși rezultatele inițiale aduc o perspective încurajatoare, acestea trebuie tratate ca un prim pas în procesul de transformare profundă a peisajului științific național. Specialiștii subliniază că succesul pe termen lung va depinde de continuitatea investițiilor, de reformele în domeniul salarizării cercetătorilor și de un management mai eficient al proiectelor.
Dacă în ultimii ani s-au înregistrat progrese, inclusiv în atragerea fondurilor europene dedicate cercetării, procesul de modernizare trebuie accelerat. O atitudine proactivă, bazată pe sprijin legislativ, ori pe stimulente pentru inovare, ar putea cataliza promovarea cercetării ca prioritate națională. În plus, deschiderea către parteneriate internaționale, precum și valorificarea rezultatelor obținute, rămân elemente esențiale pentru o revoluție științifică pe termen lung în România.
În acest moment, toate semnele arată că sistemul de cercetare se află pe un drum dificil, dar cu potențial de a deveni un motor real pentru dezvoltare. Rămâne de văzut dacă decidenții vor profita de aceste rezultate pentru a implementa schimbările necesare, astfel încât cercetarea românească să aspire în curând la un cu totul alt nivel.
