Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca a devenit recent scena unor discuții aprinse privind quota obligatorie de serviciu pentru absolvenții de medicină. Propunerea, susținută de conducerea guvernului, sau cel puțin de oficiali implicați în gestionarea resurselor umane din domeniul sănătății, a stârnit reacții contradictorii atât în mediul academic, cât și în rândul specialiștilor din domeniu. În centrul acestor dezbateri se află rectorul universității, Prof. Anca Dana Buzoianu, care a criticat aspru aceste intenții, considerându-le neesențiale și păguboase pentru sistemul medical românesc.
Discursul guvernamental despre obligationarea tinerilor medici
De câteva săptămâni, în spațiul public circulă ideea ca medici absolvenți ai universităților de stat să fie obligați să profeseze câțiva ani în clinici sau spitale din țară, după finalizarea studiilor. Propunerea a fost lansată în contexte diferite, unele oficiale, din partea membrilor guvernului, incluzând și declarații ale premierului Ilie Bolojan, care a sugerat această soluție ca o metodă de reducere a deficitului de specialiști în sistemul sanitar autohton.
Deși intenția, aparent, vizată de mai marii decidenți, este de a asigura o redistribuire echitabilă a personalului medical, mai ales în zonele depresurizate ale țării, argumentele sunt contestate vehement de către reprezentanții universităților și ai corpului medical. Aceștia avertizează asupra riscului de a compromite motivația și independența profesională a tinerilor specialiști, precum și de a afecta calitatea actului medical.
Reacția universitarului clujean și argumentele sale
Anca Dana Buzoianu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie din Cluj, s-a pronunțat cu luciditate și fermețe împotriva acestor propuneri. Într-un interviu acordat pentru Edupedu.ro, ea a spus: „Această propunere este inoportună și periculoasă pentru sistemul medical. Nu trebuie să transformăm formarea medicilor în o simplă obligație de a lucra în anumite zone, ci să le oferim motivație și condiții adecvate pentru a rămâne și a-și construi cariere în România.”
Potrivit acesteia, sistemul universitar are nevoie de o abordare diversificată pentru a crește recrutarea și păstrarea medicilor în țară. În opinia sa, problemele sistemului sanitar românesc țin mai mult de resurse, infrastructură și condiții de lucru, decât de mecanisme coercitive. De asemenea, Buzoianu a subliniat importanța unei strategii pe termen lung, care să includă stimulente pentru tineri, nu sancțiuni sau obligativitate impusă.
Contextul și implicațiile politicilor în domeniul sănătății
Această discuție a reaprins și alte întrebări despre modul în care România încearcă să gestioneze deficitul sever de medici, mai ales în zonele rurale sau mai puțin dezvoltate. Numeroase scheme și programe de stimulare au fost deja încercate, de la facilități pentru relocare la bonusuri financiare, însă fără rezultate spectaculoase. Propunerea introducerii obligatorietății de a lucra în țară pentru medicii absolvenți pare a fi o măsură de ultimă instanță, introdusă în condițiile în care sistemul sanitar traversează o criză de personal acută.
Pe fond, această inițiativă ridică și probleme legate de libertatea voinței profesionistului, de etica în medicină și de respectarea drepturilor fundamentale ale medicilor tineri. În timp ce unele voci din politică argumentează că astfel de măsuri sunt necesare pentru a asigura accesul general la servicii medicale, criticii avertizează că o astfel de abordare poate avea efecte contraproductive și poate escalar tensiuni în domeniu.
Perspectiva pe termen lung și reacțiile din domeniu
Departe de a fi o soluție definitivă, discuția despre obligativitatea serviciului în sistemul public continuă să fie un subiect sensibil și controversat. Specialiștii, inclusiv reprezentanții universităților, avertizează că în loc să se impună constrângeri, autoritățile trebuie să investească în atragerea tinerilor către cariere în medicină și în consolidarea sistemului sanitar.
Până în acest moment, inițiativa privind obligativitatea medicilor nu a fost încă oficializat, iar dezbaterea publică rămâne deschisă. În timp ce autoritățile încearcă să găsească soluții pentru reducerea deficitului de personal medical, universitățile și profesioniștii din domeniu solicită o abordare mai echilibrată, bazată pe motivare și condiții de muncă corespunzătoare. În privința perspectivelor, rămâne de văzut dacă aceste recomandări și avertizări vor influența realitatea din teren sau dacă guvernul va merge mai departe cu planurile sale controversate, într-un efort de a stabiliza sistemul de sănătate din România.
