Criza finanțării în învățământul superior și cercetare: un semnal de alarmă din Timișoara
Situația educației și cercetării din România devine alarmantă, în contextul în care cele mai recente statistici indică o subfinanțare alarmantă. În timp ce țările din Uniunea Europeană își adaptează strategiile pentru a susține inovarea și progresul științific, România se află încă departe de a îndeplini aceste criterii esențiale, atrage atenția reprezentanții mediului academic. Florin Drăgan, rectorul Universității Politehnica Timișoara, lansează un semnal clar: nivelul de investiții în cercetare și educație trebuie să fie o prioritate națională, dacă dorim să facem pași reali spre competitivitate și dezvoltare durabilă.
Subfinanțarea cronică afectează dezvoltarea cercetării și a educației superioare
Potrivit afirmatiilor rectorului Florin Drăgan, “educația este subfinanțată într-un moment critic pentru România. Cercetarea se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană, la un nivel departe de cel competitiv”. Aceasta realitate afectează atât performanța universităților, cât și capacitatea națională de a inova și de a participa activ în proiecte de cercetare europene și internaționale.
De ani de zile, autoritățile au recunoscut că fondurile alocate sistemului educațional românesc sunt insuficiente, însă măsurile concrete au rămas limitate. În condițiile în care toți ceilalți membri ai Uniunii au crescut investițiile în cercetare și inovare, România continuă să fie un cumva ‘excepție’. Rezultatele se traduc în lipsa infrastructurii adecvate, în dificultăți financiare pentru achiziția de echipamente moderne și în salarizare nemotivantă, ceea ce duce la emigrerea tinerilor talentați și la lipsa de relevanță a rezultatelor cercetării pentru economie.
Prioritizarea domeniilor esențiale în contextul economic dificil
În fața acestor provocări, Florin Drăgan subliniază necesitatea stabilirii și susținerii unor domenii prioritare, mai ales în perioade economice dificile. “Într-o perioadă dificilă pe plan economic, trebuie stabilite domeniile prioritare la nivel de țară, în care să fie concentrate resurse suficiente pentru a primi rezultatele relevante pentru strategia de dezvoltare națională”, explică rectorul. Această abordare ar putea ajuta la creșterea competitivității și la relansarea cercetării, punând accent pe tehnologii inovatoare, domenii digitale, energie verde și sănătate.
Sectorul academic românesc trebuie să devină, astfel, un motor de dezvoltare, nu doar un loc de predare. Dezvoltarea anumitor domenii strategice much needed pentru modernizarea și adaptarea țării la provocările globale. Acest lucru presupune nu doar alocarea mai multor fonduri, ci și o reformă profundă a sistemului, orientată spre rezultate concrete și sustenabilitate.
Viitorul cercetării și educației, între asumare și sprijin politic
Deși criza finanțării reprezintă o problemă de durată, există speranțe că, prin eforturi concertate, autoritățile și mediul academic vor reuși să găsească soluții pentru revitalizarea sectorului. Se vorbește tot mai mult despre necesitatea unor politici naționale clare, care să vizeze investiția în cercetare și dezvoltare, precum și asupra formării de specialiști din ce în ce mai bine pregătiți.
Tind să devină tot mai evidente diferențele dintre România și celelalte state membre ale Uniunii în ceea ce privește nivelul de susținere pentru cercetare. Toți actorii implicați trebuie să conștientizeze că pentru a naviga cu succes în economia cunoașterii și pentru a concura pe plan global, România trebuie să acționeze urgent și hotărât.
Perspectiva pentru viitor rămâne incertă, însă ultimele inițiative și discuții indică un început de conștientizare a necesității unor schimbări profunde. În timp ce guvernul pare să fie tot mai conștient de necesitatea creșterii bugetelor pentru învățământ și cercetare, rămâne de văzut dacă aceste angajamente se vor materializa, nu doar pe hârtie, ci și în rezultate tangibile pentru sistemul educațional și pentru economia națională.
