Recenzie video: „The Smashing Machine” – Merită Dwayne „The Rock” Johnson o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun rol?ea noastră”

Dwayne „The Rock” Johnson, fost luptător devenit vedetă de cinema, devine vulnerabil în acest film independent emoționant despre luptele din arte marțiale mixte. Recenzia, publicată de o prestigioasă instituție de știri din Marea Britanie, îl consideră posibil candidat la premii pentru interpretare, fiind una dintre cele mai solide reprezentări ale actorului în film.

Deși în titlurile filmelor sale nu folosește porecla de luptător profesionist, pe ecran, Johnson pare a fi întruchiparea unei forțe incredibile. Personajele sale pot ignora pedeapsi care ne-ar doborî pe noi, iar zâmbele albe se potrivește cu imaginea de indestructibil pe care o promovează cariera sa de actor. Însă, „The Smashing Machine”, care a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția, ne oferă pentru prima dată ocazia să vedem și o față vulnerabilă a lui Johnson.

Inspirat dintr-un documentar HBO din 2002, filmul surprinde povestea reală a lui Mark Kerr, un pionier al luptelor de arte marțiale mixte înainte ca sportul să devină atât de comercial și popular. Johnson interpretează cu convingere rolul acestui luptător, având un fizic impresionant, care completează perfect portretul. În comparație cu alte interpretări, aspectul său impunător, cu păr bogat, ridică întrebarea de ce s-a apelat la grafică pe calculator pentru a crea Hulk în filmele de la Marvel, mai ales dacă Johnson ar fi fost vopsit în verde.

Deși pare a fi un tip dur, ca o stâncă, filmul explorează și latura sa fragilă, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. În deschiderea filmului, din 1997, Kerr radiază încredere și îi învinge pe adversari, dar, după doi ani, violența și alte traume au lăsat urme, inclusiv o ureche mutilată. Johnson reușește să transmită o imagine de vulnerabilitate atunci când Kerr își pierde controlul și se confruntă cu instabilitatea emoțională, mai ales în conflictele cu iubita sa, interpretată de Emily Blunt.

Pentru Kerr, lupta profesională îi aduce și probleme personale. Luptând în Japonia, simte singurătate și alienare, fiind departe de casă. Scenele din Japonia amintesc de atmosfera filmului „Lost in Translation”, dar Johnson, spre deosebire de actorul Bill Murray, nu poate fi confundat cu un personaj comic. Cu timpul, el devine dependent de medicamente pentru a gestiona durerea și pentru a atinge euforia câștigului, beneficiind de sprijinul unui prieten apropiat, interpretat de actorul Ryan Bader, care în realitate este un luptător de MMA. Relația lor Complexă include riscul ca, mai devreme sau mai târziu, să fie nevoiți să se lupte între ei în ring.

Filmările, regizate și scrise de Benny Safdie, cunoscut pentru colaborarea sa cu fratele său Josh pe proiecte precum „Good Time” și „Uncut Gems”, fac ca „The Smashing Machine” să fie mai aproape de un portret cât se poate de sincer și dur al vieții unui sportiv de elită, în stilul unor filme precum „Raging Bull” sau „The Wrestler”. Johnson arată, în acest film, o vulnerabilitate neașteptată, precum și instabilitate în relațiile personale, într-un manuscris care surprinde lupta interioară a protagonistului.

Final, filmul expune lupta lui Kerr atât în ring, cât și în viața de zi cu zi, într-un cadru mai redus și mai realist decât filmele sportive hollywoodiene, oferind o perspectivă mai crudă și mai profundă asupra sportului și vieții unui competitor.

Sursa articol